- Piticii - :: accesorii inedite - Vizualizare subiect 798 pe www.frumosi.ro

Trimis: 02/08/2006 08:24

De multe ori cele mai interesante podoabe pentru o locuinta deosebita provin din cele mai diverse medii, fiind de cele mai numeroase ori improvizatii fabricate cu talent si bun gust, mult mai placute pentru oricine decat accesoriile scumpe si stas, pe care le puteti gasi in orice magazin. Aproximativ orice poate ajunge altceva cu putina munca si o idee buna. Un dulapior vechi, un scaun decolorat si subred, un cos de paie uitat intr-un colt, o fotografie veche, despre care nu mai stiti întocmai pe cine reprezinta, toate pot deveni obiecte frumoase, care sa reflecte stilul locuintei.

Dar nu toate aceste comori pot fi gasite chiar in locuinta dv, daca nu ati avut sansa de a sta intr-o casa veche, in care mai multe generatii sa fi lasat diverse amintiri. Trebuie sa cautati pe la prieteni si vecini, sa le dibuiti prin talciocuri, targuri sau magazine de antichitati, din fericire adesea la preturi ridicole, sa aveti pur si simplu sansa de a da peste ele din intamplare.

O astfel de comoara poate fi un banal cufar vechi, tot mai greu de gasit astazi din cauza lipsei de utilitate. In definitiv, cine mai cauta cufere in zilele noastre ? Tocmai de aceea cele care exista sunt cu atat mai pretioase, si in consecinta mai scumpe din pacate. Copiii vor vedea in el o lada cufarde comori a piratilor, adultii vor vedea un loc pentru depozitarea unor amintiri pretioase. Oricum l-ati vedea si oricum ar fi, este cu siguranta un accesoriu deosebit. Daca doriti sa il folositi in scopul pentru care a fost construit nu uitati de reparatiile si renovarea absolut necesare. Niste nuanțe vii si desene haioase ar putea insemna foarte mult, dar la fel de bine puteti alege o paleta cromatica clasica, stilata, serioasa.

Daca doriti sa il folositi si pentru alte idei de mobilier-minune, un cufar poate deveni o ingenioasa masuta de cafea in sufrageria familiei, daca partea de sus este dreapta. Daca nu, puteti sa atasati un geam rezistent taiat pe masura sau o placa din lemn de calitate. Cufarul poate fi asezat in dormitor, avand rolul unei noptiere deosebite, poate fi pus pe hol, pentru ca musafirii sa il admire, poate fi întrebuințat ca taburet improvizat dupa ce ati pus o patura groasa si o perna deasupra.

O alta idee este sa folositi vechile boluri din sticla pentru decorarea camerei. Deseori trecute cu vederea si considerate simple kitschuri invechite, aceste boluri pot pune in valoare o masa sau un bufet. Modelele mai vechi, atatea cate au fost pastrate, impresioneaza nu doar prin patina pe care momentul a lasat-o asupra lor, ci si prin modelele cu care sunt decorate. Acest stil a inceput sa boldispara, fiind astazi tot mai rar intalnit, preferandu-se suprafetele desăvârșit drepte, dar in acelasi timp reci si straine. Un astfel de vas ornamental poate fi pus in centrul unei mese pregatite pentru oaspeti, pe masuta de cafea, pe marginea semineului sau in biblioteca.

Pentru un rod special puteti umple aceste boluri cu petale uscate de flori, amestecate cu saculeti cu vegetale aromatice, realizand astfel impresionante potpuriuri. In locul petalelor puteti utiliza mici lumanari parfumate, margele sau, daca vasul rezista, monezi. Absolut orice obiect mic merge, mai ales pentru momente festive.

Nu in ultimul rand o camera altfel mohorata si conventionala poate fi readusa la viata in cel mai modest mod printr-un banal cos impletit. Este mai bine sa alegeti un cos din pai decat unul din rachita, astea fiind prea inchise la culoare si parca prea rigide pentru o atmosfera vesela. Dar gasirea unuia potrivit s-ar putea sa nu fie o treaba prea usoara, pentru ca impletirea lor nu mai este o ocupatie populara astazi.

Un cos mic plin cu mere, portocale si alte fructe, asezat pe masa din sufragerie sau in bucatarie va parea nespus de primitor oaspetii. Pentru semineu sau pentru birou folositi unul similar, dar incercati sa-l umpleti cu conuri de brad.

Pentru sufragerie mai puteti sa folositi si flori sau un cos de mari dimensiuni, in care sa puneti o jucarie de plus, inconjurata de flori.

Uneori tocmai aceste mici detalii aparent insignifiante vor modifica totul.

Trimis: 02/08/2006 08:32

Accesorii din scoici

Cu totii am avut la un moment dat cel putin cateva scoici, aduse din ultimul concediu petrecut cu parintii la mare sau in cel mai rau caz aduse de prieteni mai norocosi in acel an. Dar de cele mai numeroase ori aceste scoici pareau ca dispar in mod aproape magic, se spargeau, se pierdeau, iar anul urmator injghebam o noua colectie, cu aceeasi soarta.

Scoicile sunt pur si simplu frumoase. Iar pentru cei care vor sa le puna mai bine in valoare, transformandu-le in mici creatii de artizanat, solutiile sunt simple si la indemana. Nici macar nu este necesitate de un talent deosebit sau de simt practic iesit din comun. Este trebuință de cateva scoici deosebite, un lipici bun (evitati lipiciul pentru hartie sau carton, nu rezista in timp), un suport si multa imaginatie.

O idee este sa lipiti colectia de scoici, eventual alaturi de bucati de corali, pe un raft prins in perete cu suruburi, incercand sa realizati o scena cat mai interesanta. Luati in considerare felul in care cade lumina asupra raftului, pentru a pune cat mai bine in valoare frumusetea naturala a elementelor.

O alta varianta este sa trasformati o banala oglinda de perete intr-un accesoriu interesant, lipind pe rama scoici, preferabil de mărimi apropiate si intr-un model simetric. Sunt de favorit oglinzile mici si rotunde.

Sau, de ce nu, puteti incerca mai mult. Alegeti scoici de dimensiuni mici, in nuante diferite, cu care puteti impodobi un banal bust din gips, transformandu-l total, dintr-un obiect banal si situat la limita kitschului intr-un accesoriu interesant si amuzant.

Trimis: 02/08/2006 08:33

O scurta istorie a papusilor de colectie

Lumea papusilor de colectie, prea putin cunoscuta (inca) in Romania, a transformat de mult timp in Occident o industrie de milioane de dolari anual, existand cercuri de colectionari, publicatii, site-uri de internet, targuri si sectiuni aparte in cadrul majoritatii companiilor care organizeaza licitatii. Valoare unei papusi este stabilita in functie de doi factori majori : vechimea si calitatea executiei. Dar in afara acestora o papusa care pentru altcineva ar fi o simpla jucarie spune o adevarata poveste. Pentru a intra in acest univers al colectionarilor si a intelege ce este atat de grozav in a colectiona papusi trebuie sa stiti ca in afara de simpla placere de a obtine o piesa rara, astea pot valora mii sau chiar zeci de mii de dolari pe piata specializata. Un exemplar valoros ascunde in el o intreaga lume : povestea papusii, a celor care au creat-o, fie ca este vorba de o opera artizanala, fie de una de masa, calitatea materialelor, daca face parte dintr-o înșiruire limitata sau nu, cui a apartinut initial si prin cate maini a trecut pana sa ajunga in colectia dumneavoastra. In urma unor cercetari amanuntite pasionatii ajung sa afle tot mai multe informatii despre obiectul colectiei - sau mai curand obiectul obsesiei - pe masura ce preturile continua sa creasca.

Toate papusile realizate inainte de 1930 sunt considerate "vechi" sau "antice". Termenul nu are nimic peiorativ, ci este din start o garantie a valorii. Sunt si colectionari de papusi Barbie sau Action Man, dar acestia intra in alta categorie, fiind priviti cu rezerva si chiar cu dispret de catre colectionarii adevarati. Impartirea intre vechi si nou poate parea arbitrara, dar ca regula acceptata orice papusa mai veche de 70-80 de ani, indiferent de materialul din care este facuta, este mai valoroasa si mai cautata. Unul dintre motivele care stau la baza acestei clasificarii este faptul ca multe din papusile din "bisque" (tip de portelan fin, fara luciu, cu tenta trandafirie, folosit in perioada 1820-1940) confecționate de producatorii germani intre 1890-1930 pot fi cu mare greutate evaluate corect, mai ales atunci cand lipseste imbracamintea originala. Majoritatea papusilor vechi sunt azi intr-o situație îndeajuns de rea, cu exceptia fericita a celor care au fost de la inceput in colectii, hainele, perucile si accesoriile lipsind aproape intotdeauna.

Primele papusi

Cele mai multe papusi vechi, cumplit de cautate astazi, au fost produse incepand din 1850, desi exemplarele care sa reprezinte prietene si barbati din secolele XVII-XVIII sunt astzi teribil de rare. Majoritatea acestor papusi erau realizate in Anglia de mestesugari particulari. Acestia ciopleau corpul papusii din lemn, pe care pictau trasaturile fetei si mici detalii, imbracandu-le apoi in costume minuscule care reproduceau moda vremii. In limbajul pasionatilor aceste papusi sunt numite "papusi Queen Anne", un termen care da nastere la confuzii, deoarece guvernarea reginei Anne a luat sfarsit in 1714. Aceste papusi pot fi gasite nespus de rar in conditie buna sau excelenta, pretul variind intre 1500 de dolari pentru un exemplar din secolul XIX pana la peste 20.000 dolari pentru cele din secolul XVII, din care pana in prezent au fost gasite mai putin de 30.

Papusile din "papier mache"

Pe locul doi ca vechime, dar mai usor de gasit, sunt papusile confectionate din "papier mache", fabricate incepand cu secolul XIX pana in primii ani ai secolului XX. Acestea au intrat in productie de masa in Germania, Franta, Statele Unite, fiind o alternativa ieftina la cele din lemn, deoarece se puteau folosi tipare, care scurtau timpul de fabricare. Aceste papusi au marcat si intrarea pe piata a fabricantilor germani de papusi, care vor domina acest domeniu pana la inceputul primului razboi mondial, singurul concurent serios fiind papusa franceza Bebe.

Primul producator american de renume, Ludwig Greiner din Philadelphia, a realizat papusi de acest fel in perioada 1840-1874, fiii sai continuand sa conduca firma pana in 1883, cand productia s-a oprit definitiv. Cele mai multe papusi din papier mache aveau parul vopsit in negru, membre din lemn si ochi desenati. Cateva modele, foarte scumpe inca de atunci, aveau ochi de sticla. Valoarea acestor papusi a inceput sa creasca la putin timp dupa ce a incetat productia datorita faptului ca erau tot mai greu de gasit. In prezent preturile variaza intre 500 dolari pentru o papusa Greiner pana la peste 2000 dolari pentru o papusa germana sau franceza in stare buna.

Papusile din ceara

Papusile din ceara au aparut cam in aceeasi perioada cu cele din papier mache. Primele exemplare au fost realizate in Anglia, dupa ce a incetat productia celor din lemn. Intre 1840-1900 acest tip de papusi a intrat in productie de masa, dupa ce in trecut papusile din ceara erau repartizate doar celor foarte bogati, fiind realizate pe comanda. Exemplarele din ceara erau realizate prin turnarea materialului fierbinte in forme speciale si atasarea ulterioara a parului si ochilor de sticla. Erau produse in special in ateliere improvizate, desi au existat numeroase cazuri de accidentari : muncitorii s-au ars cu ceara fierbinte, s-au otravit cu vapori de plumb de la culori sau au aspirat rumegus.

Corpul papusilor din ceara era realizata din panza umpluta cu rumegus, cu membre din ceara (in cataloage papusile sunt numite dupa materialul din care este facut capul si nu intregul corp). Sunt piese extraordinar de frumoase, cu trasaturi fine si interesante, pentru că ceara putea reproduce cu mai multa acuitate culoarea si textura pielii umane. Pretul lor variaza in cataloage de la 1000 la 2000 de dolari, fiind mai usor de gasit. Ulterior unele serii au primit si o stampila a producatorului pe corp, ceea ce face astazi identificarea si evaluare mult mai usoare. Au existat si modele realizate din ceara in combinatie cu gips sau papier mache, dar sunt considerate mai putin valoroase de catre pasionati, pretul lor atingand rar cateva sute de dolari.

Papusi din portelan si parian

Pentru cei care nu sunt pasionati de acest domeniu reprezentarea clasica a papusilor este categoria celor din portelan, cel mai des intalnite si astazi, oferite adesea ca obiecte de artizanat sau amintiri deosebite. O varietate a acestora, mai greu de gasit, sunt cele din "parian", un portelan alb, asemanator ca aspect cu marmura. Papusile din portelan au atins culmea celebritatii intre 1840-1880, inainte ca cele din bisque sa devina preferatele copiilor, desi mai erau produse in cantitati impresionante chiar si la inceputul secolului trecut. Modelele din portelan au capetele din portelan lacuit, in timp ce celealte din portelan simplu, majoritatea fiind produse in Germania incepand din 1850. Sunt identificate si clasificate in buna partea datorita modului de aranjare a parului : papusi Alice in Tara Minunilor (cu bentita si parul bogat), Dolly Madison (cu parul carliontat si o panglica), etc - urmand moda timpului. Cele mai multe reprezinta femei, puratnd costumatiile cele mai diverse, de la rochii simple la cele care erau la moda in momentul productiei sau simple închipuiri ale creatorilor.

Dupa 1880 capetele din portelan au inceput sa fie vandute si separata, alaturi de seturi de haine, pentru ca micutele posesoare sa poata modifica profilul papusii dupa preferinte. Cu cat coafura este mai pretentioasa si mai elaborata si cu cat portelanul este mai atent pictat valoarea creste, pornind de la 300 de dolari pentru o papusa de succesiune in stare medie pana la multe mii pentru o piesa rara, dar foarte greu de gasit.

Papusi-model germane si franceze

Am ajuns la cea mai cunoscuta categorie a papusilor vechi - cele franceze si germane din bisque, care au jucat in epoca lor rolul pe care astazi il indeplineste celebra barbie. Acestea au inceput sa fie articole din 1840 pana in preaja primului razboi mondial, numarul fabricilor si meseriasilor crescand intr-un ritm ce parea atunci ametitor, apogeul fiind atins in 1860. Parea ca toata omenirea este incantata de aceste mici jucarii, care puteau fi intalnite peste tot. In istoria papusilor - pentru ca, asa cum stiu prea bine colectionarii, exista o istorie a papusilor - perioada 1860-1890 este clar dominata de papusile-model.

Acestea reprezentau, asa cum era de asteptat, personaje feminine, fiind imbracate cu haine care reproduceau minutios, cu o finete a detaliilor pana atunci rar de gasit, moda vremii. Majoritatea au fost realizate in Franta (dar capul multor astfel de papusi era realizat in Germania, ceea ce face clasificarea mai dificila), firmele mari preferand sa produca integral toate componentele, de la haine la par. Cei mai mari producatori francezi ai vremii erau Jumeau, Bru si Huret, urmati de Gaultier, Rohmer, Simone si multi altii. Principala schimbare era cea a siluetei, care chiar daca pastra proportiile unei papusi incerca sa imite - atat cat era decent dupa standardele vremii - formele unei soții mature.

Papusile, desi unele devenisera adevarate lucrari de arta artizanala, erau in definitiv jucarii. Fetitele le adorau (desi erau jucarii suficient de scumpe) si obisnuiau sa le coasa noi haine, ajungand ca in timp sa aiba adevarate garderobe, inspirate in de seamă de ceea ce purtau mamele. O adevarata lectie de moda invatata inca din copilarie. Adesea o papusa era cumparata impreuna cu mai multe haine de fabrica, la preturi usturatoare, precum si cu numeroase accesorii, astfel incat frenezia Barbie are un predecesor ilustru. La Paris, in Passage Choiseul exista o adevarata mica industrie, o retea de ateliere care producea exclusiv haine pentru papusi, iar vanzarile erau de invidiat. Existau aici cizmari, bijutieri, croitorese, practic indiferent ce tinea de moda, foarte bine pregatiti si petrecandu-si intreaga zi realizand jucarii si accesorii.

Foarte repede au aparut si reviste pentru fetite, care le prezentau modele si sfaturi despre ce se purta in lumea papusilor si cum pot realiza cele mai frumoase rochii.

Astfel de papusi sunt foarte scumpe astazi, modelele ieftine avand un pret de pornire de 2000 de dolari, putand ajunge la 20.000 pentru exemplarele deosebite, mai ales cele care au pastrat cel putin in parte hainele originale.

Bebelusii frantuzesti

Bebes, sau papusi care aratau ca niste copii mici sau chiar bebelusi, au reprezentant o adevarata revolutie in industria papusilor, ideea fiind un adevarat soc pentru copii si parinti. Dar un soc placut, care a prins si se vinde si astazi. Inceputurile timide au fost in jur de 1850, dar atunci astfel de modele erau putine si nu prea bine realizate. Nebunia avea sa izbucneasca de fapt aproape de sfarsitul secolului XIX, cand papusile reprezentand adulti au inceput sa piarda rapid teren in fata proaspetei concurente. In timp noile "bebes" au facut chiar ca vechile papusi sa dispara de pe piata, nimeni nu mai avea nevoie de oameni mari cand putea avea un bebelus. Firmele franceze cu traditie in domeniu, ca de exemplu Jumeau sau Bru au dus producerea de bebes la nivelul de arta, chiar daca adaptandu-se la cerintele pietei productia de masa a atins cote impresionante. Dar dominatia franceza a durat pana la inceputul ultimului deceniu al secolului, cand producatorii germani au castigat competitia si au acaparat piata, oferind produse de calitate, dar la preturi mult mai mici.

Papusile Bebes au reprezentat cea mai de succes creatie a producatorilor de papusi. Aceste modele, cu capul din bisque fin si expresii deosebit de reusite, erau vandute de regula imbracati in cele mai elegante replici miniaturiale ale modei pentru copii, la un pret pe masura, fiind o jucarie destinata copiilor cu parinti bogati. Astazi preturile pentru aceste papusi variaza enorm, in functie de caracteristică si accesorii, intre cateva mii sau chiar mai mult pana la cateva sute pentru cele produse dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial.

Replica germana

In fata succesului inregistrat de bebes replica germana nu putea sa intarzie foarte mult, De la bun inceput, dupa ce Anglia a iesit practic din joc, lupta s-a dus intre cei doi mai producatori - Franta si Germania - pentru castigarea unei piete care se anunta ca foarte atractiva. Papusile replica germane sunt asemanatoare celor franceze, fiind cel mai usor de gasit, fiindcă numarul lor a fost cu mult mai mare. Produse in perioada 1890-1930 de firme cum ar fi Armand Marseille, Simon si Halbig, KR sau Kestner, aceste papusi erau produse in principal in regiunea Thuringia, unde existau resursele necesare pentru productii mari de portelan.

Multe din aceste produse nu poarta marca firmei care le-a fabricat, iar informatiile despre unele ateliere si firme s-au pierdut in haosul razboiului, care avea sa distruga practic aceasta industrie. Cele mai cautate din aceasta perioada sunt modelele realizate in raspuns la dorinta copiilor de a avea jucarii cat mai realiste. Asa ca marii producatori precum Kämmer si Reinhardt, Heubach si Kestner au scos pe piata modele de calitate, foarte scumpe si atunci, care reproduceau cu deosebita acuratete trasaturile chipului uman, cu un realism admirabil si astazi. Sunt cele mai cautate de colectionarii de astazi, la fel ca si papusile realizate in intregime din bisque, care erau inca de atunci mai curand obiecte de colectie, fiind mult mai fragile.

Si pentru aceste papusi calitatea variaza foarte mult, chiar in acelasi lot sau aceeasi serie. Sunt de favorit exemplarele cu trasaturi foarte atent realizate in locul celor de serie. Ca o curiozitate in aceasta perioada au fost produse foarte putine bucati cu gura inchisa, in timp ce majoritatea avea gura deschisa. Preturile variaza de la 200-300 dolari la cateva mii sau zeci de mii pentru cele mai greu de gasit.

Trimis: 02/08/2006 09:53

Asta cu scoici, da! Am si eu in baie... La fel si cu boluri de sticla. Le-am umplut cu pietre colorate si deasupra o lumanarica! sau le poti pune pietre, nisip si o floare!

Trimis: 16/08/2006 19:58

Uitati fetelor,am gasit si eu niste podoabe misto.....impletituri....

[URL=http://imageshack.us] accesorii inedite podoabe inedite

[/URL].....la cafea merge,nu?

[URL=http://imageshack.us] accesorii inedite podoabe inedite

[/URL]....merge si la calculator....

Trimis: 16/08/2006 20:03

wow...sunt super...merg extrem bine mai ales daca iti amenajezi un decor tematic de genul asta..sunt de mare efect