- Piticii - :: Stimularea prin joc a copilului pana la 1 an pe www.frumosi.ro

Trimis: 26/07/2006 15:36

0-3 luni:

Copilul de 15 zile urmareste figura umana, iar experimentele au aratat ca aceasta capacitate de a privi fig. umana-privita din fata abia mai tarziu din profil-ar fi innascuta. Toate aceste aspecte dovedesc ca nou-nascutul inregistreaza ceea ce vede, ce aude si ce simte. El incearca senzatii de placere de cand se naste, asa ca jocul ii este necesar. Nu ne vom juca acum de-a "cucu-bau" cu el ci ne vom limita la jocuri simple.
- stimularea auditiva prin joc: ii place sa asculte cantece, vorbe spuse pe un ton linistit si placut. Astfel ne va recunoaste mai rapid si mai precis. Puteti sa va jucati cu el punandu-l sa asculte sunete diferite cum ar fi: tic-tacul ceasului, sunete ca zanganitul unei lingurite pe sticla, etc.
- alt joc ar putea fi cel de stârnire a pielii: sugarului ii plac nespus de mult atigerile linistitoare pe piele- mangaierile, frecarea usoara; facute de preferat inainte si dupa baie.
-stimularea vizuala: infrumusetarea mediului in care traieste copilulul: agatarea unui joc mobil deasupra patutului, jucariile vor cauzează si sunete placute care vor incanta pe micut. Este bine sa fixam aceste jucarii in partea dreapta si apoi in partea stanga a patutului, pentru ca in primele saptamani de viata copilulul sta cu capul putin intors in aceste pozitii si numai asa poate sa vada, pe la 6 saptamani poate sa vada si in fata. Este important sa schimbam pozitia copilului atat in patut cat si in camera, pt. a vedea din unghiuri diferite.
Alt mod de a-l stimula poate fi si agatarea unei oglinzi langa patut, pentru a-i largi campul vizual si pentru a se privi si a se cunoaste mai bine.
Pe langa toate acestea, trebuie sa-l invatam pe copil ca poate sa actioneze asupra mediului. Pentru asta suspendam deasupra patutului o jucarioara sunatoare legata de un elastic, un clopotel sau alte lucruri colorate si stralucitoare. Copilul trebuie sa ajunga la aceste jucarii. Asta ii va da incredere in el si in cei din jur.

3-6 luni

Copilul poate apuca si pipai cu mainile dar si cu gura, care este pana mai tarziu "un al treilea ochi". Jucariile pe care i le oferim sunt: jucarii sunatoare, animale din materiale diverse. Aceste jucarii trebuie sa fie nu numai energizante dar trebuie sa fie si sigure; sa fie obiecte robuste care nu pot fi inghitite ( atentie la animalele cu ochi de sticla).

6-9 luni

Aceasta perioada se caracterizeaza prin jocul "circular", jocul prin repetitie. Copilului ii place foarte mult un anumit joc pe care-l repeta pana are impresia ca il stapaneste bine: loveste un cub de masa, iar si iar.
Acum este timpul sa punem copilul in tarc, astfel va avea o libertate mai mare de miscare. Un joc ce-l distreaza mult pe copil acum sunt obiectele in cadere; el apuca o jucarie si o priveste cum cade din tarc. Ii face deosebita placere repetand la nesfarsit acest joc. La sfarsitul lunii a-8-a copilul sta in tarc si se poate juca singur circa o jumatate de ora. Jucariile care ii face placere sunt tot felul de cutii, sticlute, hartii; sigur ca-i putem cumpara unele jucarii care produc sunete, animale din plastic/cauciuc, mingii sau bile. Baia este un prilej de joc. Ii plac jucariile plutitoare si plescaitul apei.

9-12 luni

El devine agitat in aceasta perioada, mai ales la imbracat. Se recomanda sa-i vorbim calm si sa initiem un joc. De exemplu la imbracat, jucam "cucu-bau" , iar cand ii punem piciorul in pantalon, ii spunem: "unde este piciorul?". Astfel obtinem colaborarea lui si il ajutam sa invete partile ingrediente ale corpului. Il putem invata acelasi lucru ducandu-l in fata oglinzii si aratandu-i nasul, gura, ochii. Copilul acum asimileaza numeroase informatii si de aceea este extraordinar de important sa-i aratam diferite obiecte si sa le denumim. De asemenea, camera trebuie sa fie decorata cu imagini colorate, cu animale sau fotografii cu persoane din familie. Cartile cu imagini (din carton sau plastic) sunt bine venite. Alte jocuri sunt: scoaterea si introducerea obiectelor in cutie, ciocnirea a 2 obiecte, cuburi.

Trimis: 27/03/2007 17:05

foarte interesant....mi-a fost de mare folos acest articol...bebe meu de ex ii place f mult sa se joace cu cuburi,pungi...mai este f interesat de vocea lui,repeta tot felul de sunete spuse de el

Trimis: 29/03/2007 17:07

fetele ma ajutati si pe mine,recunosc ca nu stiu ce fel de cuburi sa cumpar...care sunt bune ptr un copil de 8 luni...de fapt nici nu stiu daca sunt de mai multe moduri :weep:

Trimis: 30/03/2007 19:17

multumesc mult... :kissing2:

Trimis: 05/06/2007 12:19

vladutu meu
e foartee fascinat de pungi, hartii si tot ce zorniie
de bari, in metrou, in tranvai, unde sunt bari hop si el sa le exploreze pana si in tren a gasit o bara :lol:

si intr-adevar de cate ori il schimb de haine sau pampers face galagie de ma stie tot palierul blocului :lol:

Trimis: 14/06/2007 11:15

am gasit un articol...pt copii de peste 1 an...poate va ajuta...
O zi grea de muncã la groapa cu nisip...

Joaca este echivalentul muncii în copilãrie: micuþul învaþã astfel cum, ce, de ce ºi cine

Pentru copii joaca este un fel de muncã. Este laboratorul în care copiii înþeleg modul în care funcþioneazã lumea, cine sunt ºi cine ar putea sã devinã, ce pot sã facã ºi ce nu.

Însã nu toate jocurile sunt la fel, nici ca stil, ºi nici ca urmãri. Dacã urmãreºti cu atenþie ce fel de jocuri îi plac, o sã înþelegi ºi modul în care priveºte copilul tãu lumea.

Jocuri simbolice

Jocuri paralele

Jocuri imaginare

Jocuri bazate pe colaborare

Jocuri simbolice

Pentru copii, un cub e doar un cub. Dacã are mai multe, poate construi o grãmadã sau sã le împrãºtie. Dar îndată ce ajunge la 2 ani, copilul poate folosi cuburile în mult mai numeroase feluri. În ochii lui, pot deveni case, sau maºini, sau orice altceva doreºte.

Jucãriile încep sã devinã simboluri, sã reprezinte alte obiecte. Fetiþele încep sã dea mâncare la pãpuºi, ca ºi cum ar fi alþi copii. Dacã priveºti cu atenþie, vei observa cã uneori îºi þine pãpuºa în exact acelaºi fel în care o þineai ºi tu pe ea.

Acest tip de reprezentare simbolicã aratã cat de sofisticat devine creierul ei. Îi îngăduie de asemenea sã se pregãteascã pentru a înfrunta situaþiile în care i-ar putea fi teamã. De exemplu, un pediatru experimentat care doreºte sã verifice dacã existã vreo infecþie localizatã la urechile copilului ar putea pornește prin a consulta urechile pãpuºii. În acest fel, copilul anticipeazã ce urmeazã sã se întâmple ºi scapã de temeri.

Jocurile paralele

Copiii au necesitate de tovarãºi de joacã, deºi se joacã între ei în mod diferit de copiii mai mari. Pune doi copii de 18 luni cu jucãrii identice în aceeaºi camerã, unul lângã celãlalt, ºi vei vedea cã nu-ºi acordã prea multã atenþie unul celuilalt.

Priveºte însã mai atent, ºi vei bãga de seamã cã dacã unul din ei ridicã tractorul, celãlalt va face probabil la fel. Dacã primul copil priveºte tractorul ºi spune "Nu" (unul din cuvintele preferate la vârsta aceasta), cel de al doilea destul de probabil îl va imita ºi va striga la rândul sãu ºi el tot "Nu!". Iar dacã sunt mai mariºori ºi pot deja vorbi, vei observa cã par sã poarte un fel de conversaþie lipsitã de sens. "Pãpuºã merge maºinã." "Camion mare!" "I-e foame pãpuºii?" " Camionul meu. Vuuuuum, vuuuum!"

ªi iatã un exemplu de joc paralel. Spre deosebire de copiii mai mari, care interacþioneazã ºi comunicã direct, când sunt mici copiii se joacã în paralel. Deºi par independenþi, la vârsta aceasta sunt cumplit de atenþi unul la celãlalt. Jocurile paralele sunt de obicei un prim pas în formarea unor legãturi sociale puternice în afara familiei. Colegii de jocuri paralele vor devenii primii prieteni ai copilului tãu.

Jocuri imaginare

Pentru copiii tãi, linia dintre fantezie ºi realitate este aproape invizibilã. Copiii ceva mai mari se luptã cu balauri sau zboarã spre lunã, ºi nici mãcar nu e nevoie sã pãrãseascã dormitorul. Iar dacã vrei sã construieºti un castel copilului tãu, nu ai trebuință decât de douã scaune ºi de o pãturã care sã le acopere. Jocurile imaginare au mai multe scopuri, ºi duc mai departe limitele jocului. Îi consimt copilului tãu sã exploreze noi idei, ºi sã experimenteze viaþa dintr-o nouã perspectivã.

Începând cam de pe la 3 ani, jocurile pot ajunge pânã la crearea unor prieteni imaginari. Aceºti prieteni imaginari sunt de multe ori de vinã pentru lucrurile pe care copilul fie nu poate, fie nu are curajul sã le facã. Un astfel de prieten imaginar poate fi deosebit de pretenþios, sau poate vorbi urât cu adulþii ºi alþi copii. Poate avea puteri magice sau poate fi grozav de puternic sau înþelept. Astfel, ei încuviințează copilului sã vadã viaþa dintr-o altã perspectivã ºi sã jongleze cu noþiunea de putere. ªi, desigur, sunt principalul vinovat atunci când copilul varsã sucul de portocale pe covorul persan.

Deºi uneori pãrinþii sunt îngrijoraþi la apariþia unui prieten imaginar, n-ar necesită sã fie aºa. De fapt, prietenii imaginari ar trebui întâmpinaþi cu bucurie. Cercetãrile efectuate de Dr. Jerome Singer la Universitatea Yale au demonstrat cã preºcolarii care aveau prieteni imaginari tind sã aibã o imaginaþie mai bogatã ºi un vocabular mai extins decât cei de o seamã cu ei care nu au avut prieteni imaginari. Mai mult, sunt în general mai bine dispuºi ºi se înþeleg mai bine cu colegii de clasã. Ceea ce este interesant însã este cã extraordinar de puþini copii povestesc pãrinþilor despre prietenii lor imaginari.

Jocuri bazate pe colaborare

Preºcolarii trec de la un stil de joacã solitar, paralel la un altul bazat pe colaborare. Acum este momentul în care copilul deprinde abilitãþi sociale noi, extrem de importante: împãrþitul, jocul pe rând, respectarea unor reguli, negocierea. Toate astea sunt comportamente pe care un copil le deprinde foarte greu. În fond, la vârsta aceasta copilul tãu este convins cã este în centrul universului!

Împãrþitul

Atunci când un preºcolar doreºte ceva, gândul de a lãsa acel ceva pe palmele altcuiva este insuportabil. Procesul de a împãrþi cu ceilalþi este însã mult mai complex de atât, din cauza multiplelor sensuri pe care le acordãm acestui cuvânt. (dacã cerem unui copil sã împartã jucãriile cu altcineva, ºi le va primi înapoi dupã un timp; dacã însã îi cerem sã împartã prãjiturile cu cineva... nu le mai primeºte niciodatã înapoi!) preºcolarii vor gãsi însã cã este mult mai uºor sã împartã ceea ce au dacã deja au jucat o serie de jocuri în care ofereau ceva pãrintelui, ºi apoi primeau acel ceva înapoi.

Jocul pe rând

Dorinþele unui preºcolar sunt urgente, ºi imediate. Când vrea ceva, vrea ACUM! Jocul pe rând presupune amânarea plăcerii dorinþei, ºi conºtientizarea senzaþiilor trãite de celãlalt copil care se joacã. ªi aici îi va veni în ajutor empatia, pe care a deprins-o încã de acasã din etapa jocurilor paralele.

Respectarea unor reguli

Toþi copiii vor sã fie învingãtori în jocurile lor. Majoritatea vor face orice pentru a câºtiga, chiar dacã aceasta presupune sã triºeze un pic. Dacã noi, adulþii, închidem ochii, cei de o seamã cu ei nu vor proceda la fel – ºi astfel vor deprinde o lecþie valoroasã, poate chiar durã, despre importanþa respectãrii unor reguli.

Negocierea

Cine merge primul? Cum te decizi ce joc sã joci? Cine este hoþul, ºi cine este poliþistul? Jocurile bazate pe colaborare impun copilului sã prezintă în aceeaºi mãsurã în care cere, ºi sã ajungã la compromisuri – un lucru greu de acceptat când eºti în centrul universului.

Deci, fii atentã la copilul tãu în timp ce el se joacã. Vei înþelege excepțional de multe nu numai despre aptitudinile sale sociale, ci ºi despre talentele sale cognitive. ªi în plus, e atât de amuzant...
sursa:www.pampers.ro