- Piticii - :: Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau

Trimis: 21/06/2006 08:31

Sigur ca aflarea vestii ca esti insarcinata a fost un inceput...
Apoi...primele lui miscari...
Dar dincolo de ele, la un moment dat l-ai simtit ca o fiinta in sine...poate ai inceput sa-l numesti intr-un fel, chiar daca nu stiai sexul lui, poate de atunci ai inceput sa vorbesti cu el...

Trimis: 21/06/2006 08:54

Inceputul relatiei . . .da a inceput din burtica dar adevaratele sentimente s-au nascut dupa ce am venit acasa din maternitate, s-au linistit apele si am realizat cu adevarat ca am un puiut care depinde 100% de mine. Apoi a venit primul zambet, primele gangureli si asa mai departe, m-am legat de ea, cum probabil o fac toate mamele, o iubesc mai mult decat pe mine insumi e ceva ce eu nu pot exprima in cuvinte.

Trimis: 21/06/2006 14:08

La George, inceputul relatiei a fost intr-adevar cand l-am nascut. Cand l-am vazut prima data, m-a cuprins un sentiment de nedescris.
Acum la al doilea bebe, cand am aflat ca e tot baietel si i-am dat si un nume, deja face parte din familie. eu ii vorbesc, tati e mandru, iar George ii face frecție sau il gadila sau ii da jucarii.

Trimis: 22/06/2006 19:14

da,intr-adevar, cand nasti,abia atunci poti spune ca te legi afectiv de copilul tau, cand il alaptezi, cand ii schimbi pampersul,cand nu dormi noaptea ca sa-l auzi pe el ca rasufla linistit si doarme bine, cand plangi ca este bolnav..in fine cand il inconjori cu toata dragostea si atentia materna,cand esti in stare sa sacrifici orice pt puiutul tau...atunci se cheama ca ai incepit sa traiesti!!!!Un copil iti modifica viata complet.....si chiar daca sunt clipe dificile, ele nu fac altceva decat sa te faca sa-l iubesti si mai mult!!!!Puiul tau este carne din carnea ta si sange din sangele tau-un motiv care sa te faca sa-l iubesti neconditionat, toata viata!!!!

Trimis: 24/06/2006 20:53

Eu l-am simtit ca pe copilul meu inca din burtica. Apoi ii ziceam Pitic, ca tot asa ne zic si noua pritenii. Apoi cand l-am nascut am avut asa o fericire in suflet, nici nu puteam sa-mi explic. Este ceva de nedescris relatia cu copilul tau... Mai ales cand este si primul copil. Nu va zic ca inca din ultima luna abia asteptam sa-i vad fetisoara, sa-l pup de sa-l albesc, sa-l strang la piept. Si evident ca dupa nastere mi l-au pus in brate si asa am stat cu el tot timpul. Aici nu ti se ia copilul nici macar o secunda. Si bucuria este cu atat mai mare cu cat il simti si ii asculti bataile inimii. E ceva de nedescris.
Apoi bucuria alaptatului, ca papa ceva din tine, ca produci ca sa creasca mare, apoi nu vroiam ca nimeni sa mi-l atinga, numai eu sa stau cu el. Ce sa va zic este o experienta atat de mare incat mie una mi-a dat bunul Dumnezeu întocmai ce mi-am dorit. O familie implinita si un puiut reusit si cuminte....

Trimis: 25/06/2006 21:16

Din clipa in care am stiut ca sunt gravida pentru ca tineam un tratament strict am stiut ca sunt garvida adica trebuia sa ma imbolnavesc pe 30 martie si nimk am stiut exact ca voi avea o bebelasa ca asa spuneam eu ca am programat-o pe calculator :lol:

si de atunci am simtit ca viata mea se altera parca imi era frica sa fac ceva sa n-o doara eram tare grijulie pana m-am obisnuit cu ideea ca voi avea de purtat burtica mult timp de acolo inainte,dar cea mai mare apropierea a fost cand am tinut-o întâia oara in brate numai o mama poate simitii asa ceva am zis ca nu e adevarat ca d-zeu mi-a dat mie o fetita ,nu stiam ce sa-i spun ,s-o pup eram buimaca si cu greu mi-am revenit,acum sunt foarte fericita ca sunt mama si vreau sa mai fiu mama de bebe mica ! [URL=http://imageshack.us] Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau

Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau

[/URL]

Trimis: 27/06/2006 09:41

Suberba poza Romina.
Am si eu o poza cu Dara la piept[URL=http://imageshack.us] Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau Cand ai simtit "inceputul" relatiei cu copilul tau

[/URL]
Relatia mea cu ea a inceput din timpul cand am aflat ca sunt gravida.Stiam ca e fetitza,cred ca instinctul,si stiam ca o va chema Dara-Luciana si mai stiam ca va fi minunea vietii mele.
Can am aflat ca sunt insarcinata am avut o senzatie ca atunci cand tragi puternic aer in piept ca sa rasufli a usurare,pt eu nu ramaneam gravida.
Si imi ziceam ca daca trec de 5 luni gata pot rasufla linistita,apoi am zis ca daca trec de 7luni,gata,apoi dupa ce nasc si tot asa.Faza e ca nu am rasuflat inca si cred ca aerul asta o sa-l tin in mine toata viata.
Oricum e un sentiment minunat sa ai un copil,sa il hranesti la piept,sa-l alini cand plange........
De cand o am pe Dara ma simt mai implinita,mai iubita,ma simt minunat.

Trimis: 27/06/2006 12:05

Stau si ma tot gandesc oare cand a inceput relatia mea cu copii mei??? Pai am visat la ei inca dinainte de a=i ave in burtica, in visele mele am avut mereu o relatie cu ei. La prima sarcina am aflat ca sunt gravida intr-o toaleta publica. Cumparasem testul in ultima zi de vacanta si am zis ca il facem cand ajungem acasa. Si dupa ce am mancat, m-am dus la toaleta si nu am putut sa ma abtin. Din acel moment am simtit ca viata mea s-a schimbat, simteam ca nimic nu ma mai poate supara, ca toate celelalte sunt lipsite de importanta si tot ce conta era micuta viata care, fara a-si face simtita prezenta crestea si avea sa fie primul meu nascut, lumina ochilor mei, John Coleman Bartley.

A urmat apoi o serie de momente minunate...prima miscare, ca o fluturare din ce in ce mai puternica pana am ajuns la lovituri adevarate, întâia ecografie, prima data cand i-am auzit bataile inimii...apoi cand l-am tinut in brate intaia data, cand mi-a zambit, cand a intins prima data manutele spre mine sa il iau in brate, cand mi-a zis prima data "i love you, mommy" si apoi "john iubeste pe mama"...au trecut doi ani si 3 luni si inca il privesc dormind si ma minunez ca e al meu, ca mi-a dat Dumnezeu asa o minune, asa un dar nepretuit.

La cea de-a doua sarcina tot singura si tot intr-o toaleta oarecum publica am aflat (la serviciu). Eram atat de sigura ca nu am cum sa fiu insrcinata ca ma intreb si in ziua de azi ce mi-o fi venit sa cumpar testul. Cand l-am vazut ca iese pozitiv, am simtit ca mi se umple inima de fericire, o fericire de nedescris. Era foarte neasteptata vestea si momentul putea cu usurinta sa fie unul mai propice...dar cate fericire am simtit in acel ocazie e greu de descirs. Au urmat si aici aceleasi bucurii mult-asteptate si anticipate...primele miscari, bataile inimii, pe JOdie KAte am si vazut-o si auzit-o cnad s-a nascut...ea e inca mica, dar deja se uita la mine si imi zambeste cu atata dulceata, cand o pun la san ma soarbe din ochi, nu am mai vazut atata recunostinta in privirea cuiva...e excelent sa fii mama...te face sa uiti macar si cateodata de toata mizeria din lume.