 |
 | Tugulea, fiul unchiasului si al matusei - Petre Ispirescu |  |
|
veratudorache
piticul DOPEY
 
|
|
A fost odatã ca niciodatã; cã de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când fãcea plopºorul pere ºi rãchita micºunele; de îndată ce se bãteau urºii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sãrutau, înfrãþindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouãzeci ºi nouã de oca de fier ºi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveºti;
De când se scria musca pe pãrete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odatã un moº ºi o babã. Ei erau sãraci de n-aveau dupã ce bea apa. Când mãlai aveau, n-aveau sare; când aveau sare ºi mãlai, n-aveau legumã. Trãiau ºi ei de azi pe mâine. Ei aveau trei copii, trenþãroºi ºi nespãlaþi, ca vai de ei. Cel mai mic se vedea a fi mai isteþ decât cei doi mai mari, darã era olog de amândouã picioarele. El se numea Þugulea. Ei se învecinau cu Zmeoaica pãmântului. Aceastã zmeoaicã era aºa de rea, încât nimeni din vecinii ei n-avea pace de dânsa. Ea le cãlca moºiile ºi le fãcea fel de fel de neajunsuri. La naºterea lui Þugulea, când a venit ursitoarele, s-a întâmplat sã fie p-acolo ºi Zmeoaica pãmântului. Ea auzise cum îl ursise ºi, de pizmã, mai în urmã, îi luã vinele ºi d-aia era el olog. Din acestã pricinã, ºi fiind ºi sãraci, unchiaºul cu mãtuºa ºi copiii lor ajunserã de râsul tuturor megiaºilor din sat. De bietul Þugulea însã râdea ºi chiar fraþii lui. Dupã ce se mai mãrirã copiii, Þugulea zise într-o zi mã-sii, faþã cu fraþii sãi: - Mamã, am auzit cã dumneata ai un frate bogat, care locuieºte în alt sat. De ce nu te duci la dânsul sã ceri o mârþoagã de iapã, pe care sã ieºim ºi noi la vânat, cã mi s-a urât clocind acasã pe vatrã? - Ia nu mai trãncãni ºi tu de acolo, Þugulea ologu, îi ziserã fraþii râzând, mai bine mama noastrã sã se ducã la unchiul sã cearã pentru noi doi cai, cãci noi suntem vrednici a încãleca ºi descãleca. Þugulea înghiþi ruºinea, plecã capul în jos ºi tãcu. Muma, tot mumã. Se duse la frate-sãu ºi ceru doi cai pentru fraþii cei mari ºi o iapã pentru Þugulea. Frate-sãu îi dete bucuros, mai cu seamã de milã pentru Þugulea, ca sã poatã umbla ºi el. Nu mai puturã de plăcere fraþii când le aduse mã-sa caii. Þugulea nu se putea mângâia pentru cã era olog ºi nu ºtia cum sã facã sã se înzdrãveneascã. Dupã câteva zile Þugulea zise cã ar dori sã meargã ºi el cu fraþii lui la vânãtoare. Râserã fraþii de el. Apoi daca se rugã ºi mã-sa de ei, îl luarã ºi pe dânsul. Se gãtirã ºi plecarã. În pãdure se mirau fraþii cum face Þugulea de nimereºte aºa de bine vânatul pe care punea el ochii. Nici o sãgeatã nu se ducea în vânt degeaba. Toate intrau în carne. Trei zile ºi trei nopþi zãbovirã la vânãtoare. În a treia noapte, Þugulea visã un vis ce-i plãcu. Se fãcea cã el era într-o grãdinã frumoasã, frumoasã ca un rai. El ºedea acolo, într-un colþ, trist ºi mâhnit cã nu putea umbla, sã se bucure ºi el de frumuseþile acelei grãdini. Pãsãrile cântau de se spãrgeau. Frunzele de pomi fâºâiau de adierea vântului ºi florile rãspândeau un miros de te îmbãta. Se uita cu jind la toate astea, cãci nu putea sã se desfãteze ºi el. Atunci ridicând ochii în sus, se rugã lui Dumnezeu sã-i ia viaþa mai bine, decât sã trãiascã în aºa ticãloºie. Pe când se fãcea cã se roagã, deodatã i se arãtã dinainte o zânã aºa de frumoasã ºi de blândã, cum nu mai vãzuse el în viaþa lui aºa fiinþã. ªi se fãcea cã-l întreabã, zicându-i: - De ce te cãineºti bãieþele ºi te amãrãºti? - Cum nu m-aº cãina ºi nu m-aº amârî, zânã a frumuseþelor, se fãcea cã zise el, iatã sunt olog, ºi din aceastã pricinã am ajuns de batjocura tutulor bãieþilor din sat. - Lasã, dragul meu, nu mai plânge, cã ei nu ºtiu ce fac, se fãcea cã mai zise zâna. Tu ai sã te tãmãduieºti ºi o sã ajungi împãrat. - Nu-mi trebuie mie împãrãþie. Eu aº fi bun bucuros, numai sã pot umbla. Darã asta n-o sã se poatã, cãci, uite, parcã n-am vine în picioare. - Ba o sã se poatã, se fãcea cã adaose zâna cu vorbã apãsatã. Tu ai avut vine; darã þi le-a luat Zmeoaica pãmântului de când erai mic. Þine chimiraºul ãsta. Când vei fi încins cu el, ce vei voi, te faci, dacã t-ei da de trei ori peste cap. Sileºte-te deþi ia vinele de la zmeoaicã. Luã chimiraºul; darã când ridicã ochii ºi voi s-o întrebe cine era ea, de are milã de dânsul, ia pe zâna de unde nu e! Parcã intrase în pãmânt. Iarã el o datã se deºteptã. Se pomeni cu chimiraºul în mânã. Se încinse cu el, se dete de trei ori peste cap, gândind sã se facã o pasãre, ºi îndatã se fãcu. Se dete iarã de trei ori peste cap ºi se fãcu om la loc. Cât p-aci sã se piarzã de bucurie, darã se stãpâni. Încinse chimirul pe piele ca sã nu se vazã ºi se feri d-a spune fraþilor ceva. Pasãmite, zâna aceea era ursitoarea lui cea bunã. Dupã ce se fãcu ziuã, se întoarserã cu fraþii lui la bordeiul lor, ºi aduserã mulþime de vânat. Peste câteva zile plecarã iarã. Oferind caii la pãºune, fraþii cei mari ziserã lui Þugulea sã pãzeascã el caii, cãci dânºii sunt obosiþi. Cum se culcarã ºi adormirã. Þugulea priponii caii, apoi, dându-se de trei ori peste cap, se fãcu o albinã ºi pleca înspre miazãnoapte încotro ºedea Zmeoaica pãmântului. Dupã ce ajunse acolo, zbârn! în sus, zbârn! în jos, intrã în casa zmeoaicei ºi ascultã ce vorbea cu zmeii, ginerii sãi, ºi cu zmeoaicele, fetele sale. Între altele, auzi zicând zmeoaica bãtrânã: - Ia vedeþi, fetelor, mai ºade vinele alea ale lui Þugulea în cutia în care le-am aºezat eu dupã sobã? - Mai ºade, rãspunse zmeoaica cea micã, azi le-am vãzut, nu mai departe. - Iaca, voi o sã vã duceþi la casele voastre, zise bãtrâna cea zbârcitã; sã ºtiþi, sã vã temeþi de Þugulea ãsta, afurisitul; cãci ºi mie mi-e fricã de dânsul, mãcar cã iam luat vinele. Tot de la dânsele mai auzi Þugulea cã peste câteva zile are sã se facã nunta zmeoaicei celei mici, ºi pentru veseliile de nuntã trebuindu-le vânat, zgripsoroaica scofâlcitã împãrþi pe fiecare din gineri pe unde sã vâneze. Îi fu destul pentru astã datã cã auzise ºi atât. Când se întoarse la fraþii sãi, începuse a intra alba în sat. - Sculaþi, fraþilor, le zise el, cã iatã ne-a luat ziua de pe urmã. - De ce ne-ai lãsat sã dormim atât de mult? îi ziserã fraþii, dojenindu-l. El tãcu din gurã. Se scularã ei ºi plecarã dupã vânat, apoi se întoarserã acasã. Þugulea acum se culca afarã în toate nopþile, ºi tot plãnuia cum sã facã sã-ºi ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaicã, fãrã sã ºtie cineva, ºi pândea vreme cu prilej când sã-i vie bine sã-ºi ia vinele. Într-o searã se fãcu muscã, intrã pe coº în cãmara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era acasã; aci daca intrã se fãcu om, luã vinele din cutie ºi le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parcã fusese acolo de când lumea. Se fãcu iarã muscã ºi plecã acasã. A doua zi, noaptea, trebuia sã meargã zmeii la vânat pentru nuntã. Þugulea se duse mai întâi în calea zmeului celui mai mare. Când se apropie de el, calul zmeului începu a sforãi; darã zmeul îi zise: - De! cal de paraleu, cã doarã nu va fi adus cioara osciorul ºi vântul periºorul lui Þugulea pe aici, cãci vinele lui sunt la soacrã-mea dupã sobã. - De unde ºtii tu aºa bine? îi zise Þugulea. Dã-te jos sã ne vedem ºi sã ne luptãm. Zmeul, cum îl vãzu, îngheþã sângele într-însul. Se apucarã la luptã în buzdugane, darã Þugulea cum aduse buzduganul sãu ºi lovi pe zmeu, îi luã mirul, apoi îi tãie capul, îi luã calul si armele ºi plecã înaintea zmeului celui mijlociu. Asemenea îi fãcu ºi lui. Apoi plecã anterior zmeului celui mic. Dupã ce se întâlni cu zmeul cel mic, se luã la luptã ºi cu dânsul. Se bãturã întâi în buzdugane, buzduganele se sfãrâmarã; se luptarã cu suliþele, acestea se rupserã; se apucarã apoi în sãbii, a zmeului se frânse. Dupã aceea se luarã la luptã dreaptã, se luptarã ce se luptarã ºi, înfrângând pe zmeu, îi tãie ºi lui capul. Îi luã ºi lui armele ºi calul ºi plecã acasã cu dânsele. Când ajunse se crãpa de ziuã; legã caii ºi puse bine armele zmeilor. Apoi sculã pe fraþi sã meargã la vânat. Când vãzurã fraþii caii se minunarã. îl întrebarã, darã el nu voi sã le spuie nimic, zicând cã nu ºtie. Încãlecarã fraþii pe caii zmeilor ºi pornirã. Þugulea însã încãlecã pe calul zmeului celui mic, cãci era mai vânjos. Zmeoaica, vãzând cã întârzie ginerii, zise fiicelor sale: - Asta nu e lucru curat. Ia vedeþi vinele lui Þugulea sunt ele unde le-am pus eu? - Ba nici ca cât, îi rãspunserã fetele, dupã ce cãutarã. - Bãrbaþii voºtri trebuie sã fie rãpuºi. Þugulea a fãcut pozna. Duceþi-vã în pãdure pe unde are a trece el ºi faceþi precum v-am zis. Þugulea, trecând cu fraþii sãi prin pãdure, vãzu o vie cu struguri. El simþi cã asta nu poate sã fie lucru curat. Cum de nu mai vãzuse el astã vie în pãdure? Frate-sãu cel mai mare vru sã ia un strugure. Þugulea îl opri. Apoi descãlecã, scoase paloºul ºi începu a tãia la viþe. Deodatã începu a curge din viþele tãiate niºte sânge negru ca pãcura. Fraþii se mirarã de aceasta. Apoi, încãlecând ei, pornirã. Merserã ce merserã ºi dete peste o livede cu pruni. Þugulea nu lasã pe fratele cel mijlociu sã ia prune, ci fãcu ca ºi la vie, ºi din prunii tãiaþi curse iarã sânge. Dupã ce mei merse, dete peste o fântânã. El ºtia cã prin acea pãdure nu era nici o fântânã. Nu lãsã pe fraþi, sã bea apã. Ci luând suliþa, înþepã fundul fântânei de mai numeroase ori, ºi deodatã începu a gâlgâi un sânge mohorât ºi cu rea duhoare. Gâlgâia ca dintr-o vacã. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau sã otrãveascã pe Þugulea, feciorul moºului ºi al mãtuºei. Mergând ei împreunã, Þugulea zise fraþilor sãi: - Ia uitaþi-vã, fraþilor, de vedeþi ce este, cã nu ºtiu ce mã dogoreºte. - Ce sã fie! rãspunserã fraþii uitându-se, iacã un noriºor roºu, vine dupã noi ca vântul. - Aia este zmeoaica bãtrânã, mãi, zise el. Vine dupã mine. Voi împrãºtiaþi-vã care încotro ºi vã duceþi acasã, ca sã nu vã aflaþi în calea ei, cãci vã face mici fãrâmi. Dupã ce se despãrþirã, Þugulea intrã într-o peºterã sã se adãposteascã pânã va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaicã, unde venea, mãre, venea turbatã de mânie, trecu ca fulgerul pe lângã peºterã ºi apucã înainte, cã nu vedea cu ochii de cãtrãnitã ce era. Þugulea îndatã ieºi din peºterã, încãlecã ºi pe ici þi-e drumu. O luã la sãnãtoasa înapoi spre rãsãrit ºi merse, ºi merse, pânã ajunse la curtea unui împãrat care de douãzeci de ani lucra un zid nalt foarte, ce cãdea înspre partea moºiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dânsa, ºi tocmai atunci îl isprãvise. Cum ajunsese acolo Þugulea, spuse împãratului cã omorâse pe ginerii ºi pe fetele zmeoaicei. Apoi îi zise sã dea poruncã grabnicã la toþi fierarii ca sã-i facã îndatã o mãciucã de fier mare cu care sã omoare ºi pe zmeoaica bãtrânã. Împãratul priimi bucuros sã facã Þugulea absolut orice o ºti el numai sã se scape de blestemata de zmeoaicã. Þugulea puse de fãcu o gaurã în mijlocul zidului cetãþii, apoi porunci ºi se aduse o grãmadã de bucãþi de lemne, cãrora le dete foc în mijlocul cetãþii; în acel foc puse mãciuca de fier ca sã arzã sã se facã roºie. Zmeoaica, dupã ce alergã într-o parte ºi într-alta ºi nu gãsi pe Þugulea, miroºi ea cã trebuie sã fie la împãratul cel cu zidul mare. Se întoarse ºi sã te þii, pârleo! întrun suflet ajunse, cãzând lângã zid de ostenealã ºi amãrãciune. Apoi se sculã cum putu ºi vru sã sarã peste zid. Sãri, însã în sec. Dacã vãzu cã-i este peste putinþã a sãri pe dasupra zidului, se urcã pânã la gaura ce o facuse Þugulea ºi începu a sorbi, voind sã înghiþã totul ce era în cetate. Împãratul ºi oamenii din cetate se pãreau a fi scriºi pe pãrete, atât îi înmãrmurise frica. Þugulea nu-ºi pierdu cumpãtul ci, cu mãciuca roºie ca focul ºi þiind-o de coadã, merse la gaurã. Când sorbi o datã zmeoaica, trase mãciuca arsã tocmai în inimã. O datã rãcni zmeoaica zicând: - M-ai mâncat friptã, Þugulea! ºi muri pe loc. Împãratul, boierii ºi locuitorii acelei împãrãþii mulþumirã lui Dumnezeu cã i-a scãpat de zmeoaicã, de fetele ºi de ginerii ei, cãci multe rele le fãceau; iarã mântuitorului lor îi ziserã: "Þugulea viteazul ºi înþeleptul". Dupã aceea, împãratul ridicã pe Þugulea la mare cinste. Þugulea trãi acolo câtva timp ca în sânul mã-sii. Darã niºte zavistioºi de boieri bãgã în inima împãratului frica cã Þugulea odatã, odatã are sã-i ia þara. Cum auzi unele ca acestea, împãratul se gândea ce meºteºug sã facã ca sã scape de el. În sfârºit ascultã poveþele celui mai pizmãtãreþ din boierii cei bãtrâni. Trimise ºi chemã pe Þugulea. El veni. - Þugulea viteazul, zise împãratul, Sfatul împãrãþiei mele a gãsit cu cale sã te duci la împãratul stririlor, în peþit, sã-i ceri fata pentru mine. - Daca Sfatul împãrãþiei a gãsit cu cale, eu sunt gata sã mã supui, rãspunse el. - Apoi pe când hotãrãºti ziua plecãrei? - Când ar fi dupã mine, ºi mâine. Îi gãtirã cãrþile ce trebuia sã le ducã Þugulea, îi dete bani ºi porni, dupã ce îºi luã ziua bunã de la împãrat ºi boieri, iarã gloatele îl petrecurã pânã afarã din cetate ºi se uitarã dupã dânsul pânã nu-l mai zãrirã. Þugulea se duse mai întâi de se întâlni cu fraþii lui. Le spuse ºi lor cum a omorât pe zmeoaica cea bãtrânã, apoi le fãcu cunoscut ºi treaba cu care l-a însãrcinat împãratul. Le dete ºi lor niþei bani ca sã-i ducã pãrinþilor, apoi se îmbrãþiºarã ºi plecarã. Fraþii lui Þugulea începuse a se uita la el cam chiondorâº. Ei nu se puteau învoi cum de Þugulea sã ajungã sã le facã lor ruºine. Ei mai mari ºi sã rãmâie mai pe jos decât el, ca niºte bobleþi. Ducându-se Þugulea la treaba lui, întâlni în cale pe un om care striga cã moare de foame. Se apropie de dânsul sã vazã ce fel de om este acela. Când, ce sã vazã? un om ca toþi oamenii umbla dupã ºapte pluguri ce ara ºi din gurã nu mai tãcea. - Ce voinic mare eºti tu, omule, de mãnânci brazdã de ºapte pluguri ºi tot strigi cã mori de foame? îl întrebã Þugulea ca p-un prieten. - Eu nu sunt voinic, rãspunse flãmândul, ci voinic este Þugulea, feciorul moºului º-al babei, care a omorât pe zmeoaicã, pe fetele ºi pe ginerii ei. - Eu sunt acela, îi zise Þugulea. -EDaca eºti tu, ia-mã ºi pe mine cu tine, cã poate þi-oi susține bine la ceva. Îl luã ºi plecarã. Dupã câteva zile de cãlãtorie, dete peste un alt om, în gura cãruia curgea apa de la nouã fântâni ºi tot striga cã moare de sete. Îl întrebã ºi pe acesta ca ºi pe flãmând. ªi daca cãpãtã un rãspuns care semãna cu al flãmândului, îl luã ºi pe acesta cu sine, ºi plecã mai departe. Se duse, se duse ºi iarã se mai duse. Iarã când fu sã treacã niºte munþi, întâlni un alt om, cu douã pietre de moarã de picioare, care sãrea din munte în munte ºi când fugea, iepurele pe spinare netezea, ºi striga cã n-are loc unde sã fugã. Þugulea îl întrebã ca ºi pe ceilalþi, iarã omul rãspunse tot ca ei. Îl luã ºi pe acesta ºi porni cândva cu Dumnezeu. În calea lor mai întâlni un om cu o mustaþã albã ºi cu alta neagrã, îmbrãcat cu nouã cojoace ºi striga cã moare de frig, deºi era pe la nãmiezi ºi soarele ardea ca în luna lui cuptor. Dupã ce îl întrebã ºi el voi sã meargã cu dânsul, Þugulea îl luã ºi pe acesta, ºi înainte, tot înainte ºi înapoi nu se uita. Merse ce mai merse ºi, când fu pe la amurgit, întâlni un om care se uita în sus cu un arc în mânã. Þugulea îl întrebã: - Da' ce faci acolo, omule? - Ce sã fac, rãspunseel, iaca un þânþar a ajuns tocmai la vântul turbat ºi voi sãl dobor d-acolo cu sãgeata mea. - Voinic trebuie sã fii, omule, îi zise Þugulea, daca tu poþi sã vânezi un þânþar pe care noi nu-l vedem. - Ce are a face! Voinic este Þugulea, fiul moºului ºi al babii, care a omorât pe zmeoaica cu fetele ºi cu ginerii ei cu tot, zise omul. - Eu sunt, rãspunse Þugulea. - Daca eºti tu, ia-mã ºi pe mine cu tine, cã poate þi-oi prinde bine la ceva. Dupã ce mai merse ce merse, ajunse în niºte vãi foarte frumoase de unde se întindea niºte munþi împodobiþi cu copaci ºi cu o verdeaþã care desfãta inima, ºi acolo dete peste un om, care nu ºtiu ce tot bombãnea el din gurã ºi când ameninþa cu toiagul ce þinea în mânã, pe datã se fãcea câte o sutã de pãsãrele. Apoi daca îl întrebã Þugulea cu ce vitejii face el minunile astea, el rãspunse cã Þugulea este viteaz care a fãcut atâtea ºi atâtea voinicii. Aflând omul cã vorbea cu Þugulea, s-a luat ºi el dupã dânsul, ca ºi ceilalþi. ªi merse cu toþii, merse, merse ca cuvântul din poveste ce d-aci înainte se gãteºte, ºi pe unde ajungea întreba de împãratul stririlor. Pe la cetãti ºi sate, pe unde mâneau ei noaptea, toþi îi conãceau ºi îi gãzduiau când auzeau de numele lui Þugulea. Iarã când fu într-un a din dimineþi, zãrirã turnurile cetãþii unde locuia împãratul stririlor. Întinserã piciorul la drum ºi când era înde searã, ajunserã ºi ei la porþile cetãþii. A doua zi se scularã, pe ochi mi se spãlarã, se îmbrãcarã, se scuturarã ºi pe Domnul lãudarã, cã le-a ajutat de au ajuns vii, nevãtãmaþi. Spuse Þugulea tovarãºilor sãi pentru ce a venit, iarã ei rãspunserã cã dacã împãratul nu va voi sã-i dea fata de bunã voie, apoi o vor lua-o ei cu nepusã în masã, cã doarã nu sunt ei de florile mãrului cu Þugulea viteazul. Dupã ce a dat împãratului cãrþile ce adusese Þugulea, acel împãrat îi zise: - Sunt gata a-þi da fata, daca îmi vei sãvârºi cu bine slujbele cu care am sã te însãrcinez; iarã de nu, unde îþi stau picioarele îþi va sta ºi capul. Aceasta sã o ºtii. Îþi dau soroc pânã mâine sã te gândeºti, daca te încumeþi ori ba. - Mã încumãt, luminate împãrate, îi rãspunse Þugulea. Porunceºte. - Pânã mâine dimineaþã sã-mi mãnânci nouã cuptoare de pâine, îi porunci împãratul. - Sã se puie la cale coacerea lor cât mai dansu'ând, rãspunse Þugulea. Hotãrârã când sã vie sã înceapã a mânca. Se puserã ºi paznici care sã ia aminte. Pe searã venirã cu toþii. Apoi uitându-se la Flãmândul, Þugulea îi zise: - Sã te vedem, nene Flãmândule. - Las' pe mine, rãspunse acesta. Luaþi-vã câte o pâine, ca sã aveþi ºi voi ceva gustãricã. ªi începând a arunca câte zece pâini în gurã ºi a le înghiþi, sfârºi cuptoarele pânã la miezul nopþii. Parcã arunca dupã spate. Mai adunã ºi codriceii ce mai rãmãseserã de la tovarãºi, îi înghiþi ºi pe aceºtia ºi începu a striga: - Mor de foame! mor de foame! Strejarii, care rãmaserã ca niºte bostromengheri, uitându-se cum piereau pâinile, se duserã de spuse împãratului despre cele întâmplate. Se minunã ºi împãratul. Apoi zise sã-i aducã nouã buþi de vin ºi porunci lui Þugulea sã le bea pânã în ziuã. Þugulea zise Setosului: - Pe dânsele, nene Setos. - Numai atât? întrebã el. Trase cepurile la câteva buþi dodatã, ºi pe toate le înghiþea de pãrea cã intrã vinul în pãmânt. Dupã ce le isprãvi, începu ºi el a striga: - Mor de sete! mor de sete! Împãratul începu a se îngrijura când îi spuserã strejarii cele ce se întâmplarã ºi începu a încãlzi cuptorul cel mare cu nouã carã de lemne. Dând poruncã lui Þugulea a intra în cuptor, el se uitã la Frigurosul ºi-i zise: - A venit ºi vremea ta, nene Mustãþio. - Cum o sã vã pui sã faceþi niþele cuie, clãnþãnindu-vã dinþii! rãspunse el. ªi în adevãr, cum ajunse la cuptor, carele era roºu ca para focului, puse mâna pe mustaþa lui cea albã, smulse câteva fire dintr-însa ºi le aruncã în cuptor. Deodatã la gura cuptorului se fãcu brumã. Apoi intrarã în cuptor toþi megiaºii lui Þugulea cu dânsul împreunã ºi începurã a striga cã le degerã. Când veni împãratul ºi vãzu, se luã de gânduri cu Þugulea ãsta nãzdrãvanu. ªi cerând ei, împãratul porunci de mai aduse nouã carã de lemne, le dete foc, darã parcã ardea pe gheaþã. Împãratul acela avea o paþircã de fatã slujitoare, care se lua în goanã cu ogarii. Porunci lui Þugulea sã trãmiþã ºi el pe cineva din ai sãi ca împreunã cu fata sã se ducã la Fântâna Ielelor, sã aducã câte douã urcioare de apã. Daca omul sãu va veni înainte, îi va da pe fie-sa; iarã dacã slujitoarea lui va veni mai-nainte, sã ºtie cã pe toþi megiaºii lui îi pune în þeapã ºi pe dânsul într-una mai sus decât pe toþi. Þugulea priimi. Apoi uitându-se la soþul sãu cel cu pietrele de moarã de picioare, îi zise: - Ce zici tu, veriºcane, umflãm noi fata, ori ne odihnim în vârful þepelor? - Sã cercãm ºi noi, poate cã vom lãsa frigãrile alea pe seama împãratului. Omul cu pietrele de picioare ºi fata fugãtoare pornirã împreunã, fiecare cu câte douã urcioare, ºi aide, aide, de vorbã, ajunserã la Fântâna Ielelor. Aci, fata umblã cu ºmecherii. ªi cum era ºi cam nurlie, mâglisi pe omul cu pietrele de picioare ºi îl înduplecã sã se puie cu capul în poala ei, pânã s-or mai odihni niþel, ºi sã-i caute în cap. Tot cãutându-i în cap, el adormi. Fata cum îl vãzu cã adormi bine, luã o cãpãþânã de cal uscatã ce era acolo alãturea, îi puse capul biniºor pe dânsa, îi vãrsã urcioarele lui, ia p-ale ei ºi o plecã la sãnãtoasa. Nici drumul ei, nici picioarele ei. Þugulea cu ai sãi sta pe o mãgurã ºi se uita înspre locul de unde trebuiau sã vie cei trimiºi sã aducã apã. Când, vede pe fatã. Unde venea, mãre, venea ca vântul. Omul nu se vedea, nu se auzea. Atunci zise sãgetãtorului celui dibaci: - Ia te uitã, fârtate, de vezi ce face megiaºul nostru. - Doarme cu sforãitele, rãspunse acesta, cu capul pe o cãpãþânã de cal mort ºi uscatã. Unde întinde arcul, dãdu drumul sãgeþii, ºi tranc! drept în cãpãþâna de cal lovi, de sãri cât colo de sub capul omului. Acesta odatã sãri în sus, ºi ia pe fatã de unde nu e. Umplu urcioarele numaidecât. Apoi ca gândul porni sãrind câte zece conace dodatã; ajunse pe fatã tocmai la poarta palatului ºi, trecând pe lângã dânsa, îi sparse ºi urcioarele cu pietrele de la picioarele lui. Când duse urcioarele sus la împãratul, acesta întrebã: - Darã fata unde a rãmas? - Vine pe urmã, îi rãspunse Þugulea. Ajungând ºi fata ºi mergând ºi dânsa la împãratul îi spuse toatã ºiritenia. Împãratul toatã noaptea n-a putut sã doarmã, frãmântându-se de gânduri. A doua zi, unul din sfetnici, care ºtia pãsul împãratului, veni ºi-i spuse ce sã mai zicã lui Þugulea sã mai facã. Plãcu împãratului sfatul ºi, chemându-l, îi zise: - Þuguleo, mi-ai fãcut tot ce þi-am poruncit, încã o slujbã mai cer de la tine ºi apoi pace. - Porunceºte mai degrabã, împãrate, cãci poate sã se supere împãratul ce m-a trimis de atâta zãbavã, ºi aceasta n-aº voi-o nici în ruptul capului. - Sã-mi faci sã nascã într-o noapte 50 de soții sterpe! - Ce mai treabã! zise Þugulea. Sã se aducã numaidecât la faþa locului. Porunci împãratul de aduse cincizeci de prietene ºi le-a bãgat pe fiecare în câte o cãmarã. Þugulea ridicã ochii cãtre vrãjitor ºi zise: - Aratã, Învãþatule, ce poate toiagul tãu cel plin de vrãji. - Putea împãratul sã dea porunci mai grele de fãcut; aceasta este jucãrie, rãspunse el. ªi intrând în camãrile femeilor, bomboni la fiecare câte ceva din gurã, ºi pe fiecare le lovi uºor cu toiagul pe spinare, apoi ieºi. Una dupã alta ele nãscurã pânã dimineaþã. Când veni împãratul a doua zi ºi auzi orãcãitul copiilor de-i împuiase urechile, se luã cu mâinile de pãr ºi plecã îndatã. Când sã pâºeascã pragul porþii de la aceste case, ca sã se ducã la palatul lui, vrãjitorul îl atinse ºi pe dânsul cu toiagul, ºi îndatã se pomeni cu câþiva boboci de raþã mãcãind dupã dânsul. Râserã ºi împãrãteasa ºi sfetnicii când vãzurã pe împãratul cu bobocii dupã dânsul. Iarã el se spãimântã de poznele ce fãcuse Þugulea ºi, nemaicutezând sã-i mai dea vreo poruncã, otãrî sã-i dea fata. Dupã ce se pregãtirã tot ce trebuia de drum, Þugulea luã pe fata împãratului ºi porni, petrecându-i împãratul cu toatã sila lui, cu trâmbiþe ºi cu buciume, cu tobe ºi cu surle pânã afarã din cetate. ªi luându-ºi ziua bunã de la împãratul, Þugulea îºi cãtã de drum, lãsând pe fiecare din megiaºii sãi pe la locurile de pe unde îi luase. Mergând el, bãgã de seamã cã fata împãratului stririlor era tristã. Iarã dacã o întrebã care sã fie pricina de stã tristã, ea îi rãspunse: - Sunt în stare sã-mi fac seamã singurã, daca voi cãdea în mâna împãratului celui ce te-a trimis pe tine, ºi nu m-ãi lua tu. Îi plãcu lui Þugulea vorbele astea ºi îi merserã tocmai la inimã. N-avea însã ce face. Trebuia sã se þie de cuvântul ce dase celui ce l-a trimis. Pe drum vãzu un vultur. Þugulea trase o sãgeatã din tolbã, o aºezã la arc ºi îl luã la ochi. Vulturul îi zise: - Nu da, Þugulea viteazu, cã mult bine þi-oi prinde când vei fi în trebuință ºi te vei gândi la mine. Þugulea îl lãsã ºi plecã înainte. Ajungând într-o pãdure mare ºi înnoptând, a mas acolo. Fãcu un foc mare ºi se puse a se odihni. Când fata, dodatã, strigã speriatã: - Ursul! Þugulea, de unde ºedea ºi începuse a aþipi lângã foc, o datã sãri drept în sus, puse mâna pe arc ºi pe paloº; cum vãzu ursul, îl luã la cãtare cu o sãgeatã. Ursul însã stãtu locului ºi începu a striga: - Nu mã omorî, Þugulea viteazul, ci mai bine scoate-mi steapul ce mi-a intrat în labã, cã mult bine þi-oi prinde ºi eu când vei fi vrodatã în nevoie ºi te vei gândi la mine. Þugulea se opri, iarã dupã ce veni ursul la dânsul, se cãzni pânã ce îi scoase steapul, apoi îl legã la bubã ºi ursul plecã mormãind de unde a venit. A doua zi, pornind dis-de-dimineaþã, a mers toatã ziua. Când era însã pe la scãpãtatul soarelui, ajunse ºi el la împãratul ce-l trimisese. Cum ajunse, îi înfãþiºã pe fata împãratului stririlor. Împãratul, cum vãzu pe Þugulea, intrã în grozile morþii. El îl credea pierit. Apoi priimi cu mare cinste pe fatã ºi-i pregãti pentru dormit cãmara unde dormea mã-sa. Lui Þugulea îi dete ºi luã o cãmarã în palaturile împãrãteºti. Apoi spuse împãratului tot ce pãþi pânã ce îi aduse fata. Peste noapte, împãratul þinu sfat. El zise sfetnicilor sãi: - Ce socotiþi, boieri dumneavoastrã, sã facem cu Þugulea ãsta? El ne-a scãpat de neaga-reaua aia de zmeoaicã ºi de ai sãi. Acum nu care cumva sã-i vie poftã sã ºi domneascã? ªi atunci, ce ne facem noi? O sã se verse sânge peste sânge ºi când, în cele de pe urmã, tot el, pare-mi-se, o sã biruiascã. - Nu te teme, împãrate, zise sfetnicul cel pizmãtãreþ, ne dansu'ãþãm noi de el, numai sã porunceºti cuiva sã-l otrãveascã, ori sã-l puie bine. - Ce stai dumneata de vorbeºti? zise alt sfetnic; cu otravã se rãsplãteºte cel ce a fãcut atâtea slujbe ºi ne-a scãpat de nevoia ce era pe capul nostru? - Ai dreptate, rãspunse un al treilea sfetnic; eu dau cu pãrerea cã cinste împãrãteascã sã se dea lui Þugulea ºi sã se aºeze în trebile împãrãþiei cele mai înalte, sã se rãdice la rangul de boier din doisprezece. Mai ziserã unii una, alþii alta, dar nicicum nu se înþelegeau, din pricina pizmãtãreþului de boier. - Eu socotesc, rãspunse împãratul tãindu-le cuvântul, cã ar fi cu dreptul ca el sã ia de nevastã pe fata împãratului stririlor ce o aduse acum; cãci el ºi-a pus viaþa în primejdie de a adus-o. Deºi îmi place prea mult de mi se scurg ochii dupã o aºa bucãþicã gingaºã, darã mã lipsesc de un aºa odor ºi-l las pe seamã cui mi l-a adus. Apoi, dupã ce îl voi dãrui împãrãteºte pentru slujbele ce a fãcut mie ºi locuitorilor împãrãþiei mele, sã-l poftesc a se duce la þara lui. Astfel putem scuti pe biatã sãrãcime de vãrsarea de sânge, cãci nu crez eu ca un viteaz ca dânsul sã se cerce a se atinge de drepturile mele rãmase de la moºi, de la strãmoºi. Numai sã întrebãm ºi pe fatã, daca vrea sã-l ia de bãrbat. - Înþelepþeºte ai grãit, împãrate, rãspunserã cea mai mare parte din sfetnici, ºi judecata mãriei tale va fi plãcutã ºi lui Dumnezeu. A doua zi, împãratul chemã pe Þugulea ºi pe fata de împãrat în divanul cel mare, ºi le spuse ce a gãsit cu cale Sfatul împãrãtesc. Fata împãratului rãspunse: - Sã-þi dea Dumnezeu ani mulþi, împãrate, ºi sã domneºti cu pace. Aºa mi se pare ºi mie a fi dupã dreptate. Eu însãmi era sã þi-o spui, daca n-ai fi voit sã cunoºti. Când o împãrãþie are parte de un stãpânitor aºa de drept ºi nepãrtinitor, ferice de noroadele din împãrãþia aceea. - Vãzui ºi eu, împãrate, o judecatã dreaptã în viaþa mea, zise ºi Þugulea. ªi fiindcã tu îmi dai fericirea, braþul meu este închinat împãrãþiei tale. Când va cãdea vro pacoste pe capul norodului tãu, gândeºte-te cã este pe lume un Þugulea care va fi gata a-ºi vãrsa sângele pentru tine ºi pentru þara ta. Apoi Þugulea, dupã ce priimi ºi daruri împãrãteºti, peste câteva zile porni cu logodnica lui, gândul fiindu-i sã meargã a-ºi mai vedea pãrinþii. ªi într-acolo ºi porni. Când a plecat Þugulea de la curtea împãrãteascã, împãratul cu ai lui l-a petrecut cu cinste împãrãteascã pânã la hotar. ªi despãrþindu-se, îºi luarã ziua bunã unii de la alþii. Fata ºi Þugulea parcã zbura, iar nu mergea, de bucurie cã le împlinise Dumnezeu dorinþa. ªi mergând, ajunserã la locul de întâlnire cu fraþii sãi, pe când soarele era în cruci. Când vãzurã fraþii pe Þugulea cu o logodnicã mai frumoasã decât florile ºi mai albã decât spuma laptelui, îi puserã gând rãu. Pânã a nu se culca, ei se furiºarã de Þugulea, se darã mai cât colea ºi începurã a plãnui, cum sã facã sã se scape de el. - Noi acum o sã fim de râs în sat, pe lângã fratele nostru, zise cel mijlociu. - Sã rãpunem pe Þugulea, zise fratele cel mai mare. Tu sã-i iei calul ºi eu nevasta. Cum plãnuirã, aºa ºi fãdansu'ã. Peste noapte se scularã ºi cu o mânã tremurândã taie pe Þugulea, îi ia fata ºi calul ºi o rup d-a fuga; ºi fugi, ºi fugi, pânã ce, când se crepa de ziuã, era aproape de satul lor. Fata unde se puse pe un plâns de nu o puturã mângâia cu nici un chip. - Noi suntem înþeleºi, îi ziserã fraþii. Sã ºtii cã te omorâm ºi pe tine, daca ne vei spune cã noi am ucis pe Þugulea. Ajunserã la pãrinþii lor. Când auzirã pãrinþii lui Þugulea cã a fost ucis într-o bãtaie cu niºte zmei, dupã cum îi spuserã fraþii, plângeau ºi lemnele ºi pietrele de mila lor. Nu puteau ei face sã li se usuce lacrãmile de la ochi, fereascã Dumnezeu. ªi se tânguiau ºi se boceau, de nu se mai puteau astâmpãra. Fata plângea ºi ea, biet, înfundat, cãci nu cuteza sã dea grai din gura ei. Þugulea scãpase cu o scânteie de viaþã, cãci fraþii nu-l omorâse de tot. Când a fost dat ei cu sabia, le-a tremurat mâna de fricã ºi nu i-a retezat capul. El, viindu-ºi niþel în simþiri, ºi neputându-se scula, a început a geme de durere ºi urgie, mai cu seamã când vãzu cã nu era lângã dânsul nici fata, nici calul. ªi gândindu-se la triºtea lui ºi la biata fatã pentru care nu ºtia ce o sã paþã ºi ea din mâna fraþilor lui, îºi aduse aminte de vultur ºi de urs. Nu trecu mult ºi se pomeni cu vulturul la capul lui. ªi pe când îi spunea ce pãþi, odatã se auzi prin pãdure glasul ursului: mor! mor! mor! Venea, nene, ursul, de duduia pãdurea, trosnea uscãturile pe unde cãlca ºi rãpãia ramurile pe unde trecea. Vulturul cât p-aci era s-o ia la sãnãtoasa, darã daca vãzu cã ºi ursul vine în ajutorul lui Þugulea, se lãsã din zbor iarãºi lângã dânsul. Abia mai putu Þugulea sã spunã ºi ursului ce pãþi. Apoi cu grai stins ceru niþicã apã. Vulturul se repezi la fântânã ºi-i aduse apã în guºã. Pânã atunci zise ursului sãi pipãie ranele, fiindcã el nu e cârnic, ºi sã-i aºeze toate oscioarele la locul lor, de vor fi zdrobite. Cum îi aduse apã, Þugulea bãu. Ursul zise vulturului: - Ce vom face acum ºi noi pentru binefãcãtorul nostru, ca sã nu-l lãsãm sã moarã? - Sã-mi cauþi douã citurele, rãspunse vulturul, sã mi le legi de picioare, ºi mã voi duce ca gândul sã aduc leacuri pentru Þugulea de la apa Iordanului, unde sunt douã fântâni cu apã vie ºi apã moartã, cãci ºi el ne-a fãcut atâta bine. Cãutã ursul citurelele, le legã de picioarele vulturului ºi acesta zburã ca vântul înspre apa Iordanului ºi se întoarse ca gândul. Ursul nu se miºcã de la capul lui Þugulea. Cum veni vulturul, turnã ursul apã moartã peste toate ranele ºi se închegã carnea, turnã apoi de douã, trei ori, apã vie ºi se vindecã Þugulea de toate metehnele, rãmâind cum l-a fãcut mã-sa, sãnãtos ºi întreg. Vãzându-se Þugulea voinic ca ºi mai-nainte, mulþumi vulturului ºi ursului, apoi le zise: - Eu vãz cã m-aþi iubit mai mult decât fraþii mei. Nu mai am nimic pe lume acum. De azi încolo voi trãi cu voi ca niºte fraþi. - Priimim bucuroºi, rãspunse vulturul. Darã cum vei putea trãi departe de iubita ta ºi de ºoimuleanul tãu? - Daca nu este cu putinþã, mai zise Þugulea, sã... - Sã-þi tai cuvântul cu miere, rãspunse ursul; darã trebuie sã fie cu putinþã. Vulturul se va duce ca ºtafetar, sã afle ce este pe la fraþii tãi. Eu voi ºedea cu tine ºi, când va fi vreme cu prilej, vei merge sã-þi iei soþia ºi, de voieºti, vom conceni ºi pe fraþii tãi. - Bune sunt poveþele astea, adause Þugulea. Se duse vulturul, aflã toate întâmplãrile ºi se întoarse de spuse lui Þugulea ca sã facã ce o face mai dansu'ând, cãci pe fatã o silesc toþi cu totul sã ia de bãrbat pe unul din fraþi, cu gând cã Þugulea este mort. Cum auzi Þugulea, porni cu tovarãºii lui, vulturul ºi ursul, ºi peste câteva zile ajunserã aproximativ de casa lor. Aºteptarã pânã înserã ºi se duserã pe-ntunerec1 în curte. Intrând în curte, ursul începu sã mormãie. Fraþii ieºirã afarã speriaþi ºi se luã dupã urs, ursul coti ºi se întoarse lângã Þugulea. Între acestea, fata îi luã armele de unde le pusese fraþii ºi întâmpinã pe Þugulea cu ele. Iarã vulturul se repezi la coºar, unde era calul lui Þugulea care tot nicheza, îi dezlegã cãpãstrul cu ciocul, ºi el veni lângã stãpânu-sãu. Ursul ºi vulturul îºi luarã ziua bunã dupã ce-l vãzurã înarmat ºi plecarã zicândui sã se pãzeascã a nu cãdea în capcanã. Dupã plecarea lor, Þugulea intrã în casã, la pãrinþi. Ei nu-l mai cunoºteau. Darã fata, cu lacrãmile ºuroaie pe obraz, le povesti adevãrata istorie a omorârei lui Þugulea. Fraþii lui Þugulea adunase pe toþi megiaºii, zicând cã a intrat ursul în sat. Când venirã ºi vãzurã pe Þugulea, rãmaserã ca bãtuþi de Dumnezeu. Calul lui Þugulea sãri ºi-i omorî pe amândoi cu picioarele, apoi veni lângã stãpânul lui cel adevãrat, lãcrimã ºi îi linse mâinile. Când auzirã megiaºii faptele cele proclete ale fraþilor lui, ziserã cã urgia lui Dumnezeu a cãzut peste dânºii, omorându-i calul. Tocmai istorisea pãrinþilor lui tot ce pãþise în pribegia lui Þugulea, când deodatã se auzi un zgomot în curte. Ieºirã sã vazã ce este. Ce gândiþi cã mi-au vãzut? O ceatã de ostaºi. Cãpetenia ostaºilor descãlecã, se apropie ºi-i dãdu niºte cãrþi împãrãteºti. Împãratul stririlor murise. Aceastã carte ce-i aduse era adiata împãratului. Cãci bolnav fiind pe patul morþii, l-a fost întrebat sfetnicii ºi gloatele pe cine lasã împãrat, pentru cã n-avea alþi copii. Împãratul le-a fost rãspuns cã mai vrednic nu cunoaºte pe nimeni decât pe Þugu- lea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscãlit de împãrat ºi de toatã obºtea. A doua zi, Þugulea a pornit la împãrãþia lui cu soþia ºi pãrinþii sãi. Cum ajunse acolo, veni ºtire cã este ales de împãrat ºi la cetatea ce o scãpase din urgia zmeoaicei, a fetelor ºi a ginerilor ei. Pasãmite murise ºi împãratul d-acolo ºi nici el n-avea urmaºi. Apoi Þugulea, unind amândouã împãrãþiile, se cununã cu fata, iubita lui, ºi fãcu o nuntã de se duse vestea peste tot pãmântul ºi rãmase de povestit la urmaºii urmaºilor lor. ªi domnirã pânã ce Dumnezeu voi cu ei. Iarã eu: Încãlecai pe un lemn, La bine sã vã îndemn; Încãlecai pe un cocoº Sã vã spui la moº pe groº.
|
|||||||||||||||||
|
_________________ <a href="http://lilypie.com/"><img src="http://lilypie.com/pic/2009/09/24/rlT7.jpg" width="100" height="80" border="0" alt="Lilypie - Personal picture"><img src="http://lb4f.lilypie.com/tHJ9p3.png" width="400" height="80" border="0" alt="Lilypie Fourth Birthday tickers"></a>
|
|||||||||||||||||||
 |
 | Tugulea, fiul unchiasului si al matusei - Petre Ispirescu | |
|
||
|
|
|