- Piticii - :: Iepurasul cel istet - Vizualizare subiect 1812 pe www.frumosi.ro

Trimis: 18/03/2007 00:34

Iepurasul cel istet

A fost odata ca niciodata o familie de iepuri, care traia in mijlocul unei pãduri intunecoase. Familia era compusa din tatal Iepuroi, mama Iepuroaica si cei sase iepurasi mici. Iepurasii s-au nascut la inceputul primaverii, si pana n-au implinit trei saptamani (cand si-au deschis ochii), n-au plecat de langa mama lor. Chiar si dupa ce s-au nascut, cat timp erau foarte mici, nu ieseau aproape deloc din cuib. Dar crescand, au inceput sa iasa afara, sa se joace, cum se joaca toti copii. Toþi iepuraºii erau foarte jucãuºi, iar cel mai mic dintre ei era ºi cel mai deºtept dintre ei. De cîte ori jucau cîte un joc, el ieºea cîºtigãtor.

Intr-o zi, tatal Iepuroi i-a chemat pe toti si le-a spus:

" Dragii mei iepurasi, trebuie sa va spun ca viata nu e chiar atata de simpla ca de pildă credeti voi. De exemplu, noi, animalele mai slabe, trebuie sa luptam pentru supravietuire. In pãdurea asta ne pîndesc tot felul de pericole: in inițialul rand sunt vulpile cele ºirete care vor sa ne prinda, apoi mai este batranul lup, care s-ar bucura sa prinda asa o prada gustoasa. Sigur ca nu in ultimul rand, padurea e uneori cutreierata de vanatori, iar acestia sunt cei mai periculosi. Singura noastra arma este fuga, trebuie sa fim atenti sa nu ne prinda nici unul din acesti dusmani ai nostri. Voi, ca si copii, nu trebuie pentru nimic in lume sa plecati de langa cuibul nostru si de langa mama voastra. Cat sunteti atata de mici, doar noi va putem apara."

" Da," au spus iepuraºii în cor."Aºa o sã facem!"

Dar, copii fiind, uneori se îndepãrtau prea mult de cuib, iar mama lor era foarte îngrijoratã pînã reuºea sã îi gãseascã. Într-o bunã zi, inevitabilul s-a produs: iepuraºii tot jucîndu-se, s-au depãrtat de culcuºul lor, iar cînd s-a lãsat seara, ºi-au dat seama cã nu mai ºtiu drumul cãtre casã. Noaptea se lãsa ameninþãtoare peste pãdurea cea întunecoasã, desenînd umbre ameninþãtoare în tufiºuri.

Iepuraºii s-au speriat ºi au început sã scînceascã. Dar cel mic le-a spus celorlalþi:

"Nu trebuie sã ne speriem, hai mai bine sã cãutãm un adãpost pentru noaptea aceasta, iar mîine dimineaþã, pe luminã, vom reuºi sã gãsim drumul spre casã. Mai ales cã mama ºi tata ne vor cãuta."
Zis ºi fãcut: micuþii iepuraºi ºi-au cãutat un tufiº mai des ºi s-au înghesuit unul în altul, sã se încãlzeascã, cãci începuse sã se lase cu frig... Au gãsit un tufiº în care au îngrãmãdit paie, crenguþe, frunze uscate ºi au fãcut un culcuº pentru noapte.

Noaptea a trecut greu... iepuraºii, care din fire sunt sperioºi, se trezeau cînd auzeau vreun zgomot suspect. Dar era doar vîntul care miºca crengile copacilor.

Cînd a venit dimineaþa, iepuraºii au început sã caute drumul cãtre casã. Mergînd ei prin pãdure au auzit la un clipă dat o miºcare în faþã, pe cãrare. Iepuraºii au inceput sã strige:"Tatã! Tatã!", dar cel mic le-a fãcut semn sã tacã. ºi sã se ascundã. El ºtia cã pãdurea este uneori periculoasã.

Într-adevãr, pe potecã venea un lup. Lupul era foarte bãtrîn, dar cu toate acestea, a vãzut miºcarea de pe cãrare ºi, din douã miºcãri, i-a ajuns din urmã pe iepuraºi.

"Ha, ha, uite cu ce prînz gustos m-am ales pe ziua de azi!" a zis lupul, lingîndu-se pe bot.

" Uºurel, domnule Lup, nu vã grãbiþi, vã rog!!!" zise iepuraºul cel mic, fãrã pic de emoþie în glas." Ne-am ascuns în tufiº pentru cã acum un minut au trecut pe aceastã cãrare un grup de vînãtori care vã cãutau chiar pe Dumneavoastrã. Eu zic sã renunþati la prînzul cel gustos ºi sã o fugiþi sã vã ascundeþi, pînã nu e prea tîrziu."

"Îþi mulþumesc tinere, ºi îþi rãmîn dator", zise lupul zbughind-o la fugã printre copaci .

"Cu mare plãcere!!", murmurã micul iepuraº, în rîsetele batjocoritoare ale fraþilor sãi.

ªi aºa iepuraºii scãparã de lupul cel rãu. Într-un tîrziu, osteniþi, au ajuns acasã, unde au fost întîmpinaþi de pãrinþii lor care îi cãutaserã ingrijoraþi toatã noaptea. Bucuria revederii a fost mare, iar iepuraºii au promis cã nu se vor mai îndepãrta de casã.