- Piticii - :: Obisnuiti sa mintiti? de ce?

Trimis: 31/07/2006 21:03

o faceti des? cand? de ce?

Trimis: 31/07/2006 21:21

Eu una nu obisnuiesc sa mint pentru ca nu ma pricep. Daca as minti pe cineva s-ar prinde neîntârziat ca nu zic adevarul. Asa ca eu aleg varianta adevarului, cu unele mici exceptii, pe care nu le-as numi neaparat minciuni, ci sa zicem ca doar omit sa spun aumite lucruri. ;-)

Trimis: 02/08/2006 08:14

da, uneori, la serviciu..e necesar ca sa mai scot cate ceva informatii de la unii

Trimis: 08/08/2006 22:59

Eu o singura data am luat bataie de la tata,pentru ca l-am mintit.Si atat de tare ma durut faptul ca m-a batut incat de atunci am urat minciuna.Nu imi place sa mint si nici nu imi place sa fiu mintita.Si eu consider ca mai devreme sau mai tarziu minciuna va fi descoperita,cum zice si zicala"minciuna are picioare scurte".

Trimis: 14/08/2006 16:35

Nu ma pricep sa mint. Nici macar cand trebuie (mai sunt si situatii din astea!)

Trimis: 26/08/2006 17:24

Nici mie nu-mi place minciuna....dar cred ca sint situatii cind trebuie sa minti, spre bine.
Eiii, asa o minciunica am mai scapat eu, mica de tot :-P

....se cunoaste iute cind spun o minciuna.

Trimis: 02/12/2006 22:27

nu-mi place chestia asta:minciuna
o detest din tot sufletul

Trimis: 05/12/2006 16:55

Nu mint niciodata , pentru ca este un mare pacat si eu vreau sa-mi traiesc viata cat mai curat.Si cum spunea cineva minciuna are picioare scurte

Trimis: 05/12/2006 21:31

Eu cind eram mica miteam,acu mint la servici,sau mai bine zis toate fetele jucam teatru,ca avem o baba care ne scoate din pepeni,si ca sa razbim cu ea trebuie sa-i spunem cit de mult o iubim si cit de descurcareata e,ca altfel stai toata ziua linga ea ca sa se scoale din pat mad3

,problema e ca e si violenta,riscul meseriei :lol:

Trimis: 05/12/2006 22:12

nu
pt. ca traiesc cu conceptia ca adevarul totdeauna iese la iveala, daca nu acum mai tarziu

Trimis: 05/12/2006 22:41

Asta cam asa este , Lali

Eu spun adevarul omului in fata chiar daca doare, nu-l iau pe ocolite sau sa-l mint ca tot se prinde...

Trimis: 05/12/2006 23:14

lali,foarte perfect ceea ce spui

Trimis: 06/12/2006 11:15

fetelor..apropo de minciuna..nu mint nici eu ca imediat ma citesc pe fata ca ma inrosesc si insist sa ma creada si se prind..dar cum sa fac cu mersul la bistita cu avionul ca mi-e frica...si ma gandeam la o minciunica mica :-P

dar nu imi iese pe cine sa mint ..pe mama si tata ca....nu pot sa merg ca e bebe ca nu putem din cauza serviciului..si atunci sa stam in buc ,acasa...nuuuuuuuuuuuuuuuuu---sau pe sotior,ca daca mi se intampla si mai rau ca pe masina..adica eu am rau de masina,dapai cum o sa imi fie in avion?!..cu masina e super dar e obositor pt el....ce ma fac..vreau acasa la bistrita,dar el o sa fie terminat dupa 480 km.....

Trimis: 06/12/2006 11:28

Unele situatii si circumstante chiar cer o minciunica, doua, acolo si asta pentru a rezolva o situatie asa cum este, de ex., cea descrisa de Florina.
Eu cred ca fiecare dintre noi a apelat, cel putin o data in viata, la o minciunica, cit de mica a fost ea...
Eu, personal, am pacatuit, in acest sens si as fi ipocrita sa nu recunosc acest lucru. Atita timp cit minciuna mi-a fost de folos in anumite situatii, nu ma simt vinovata cu absolut nimic.

Trimis: 06/12/2006 22:30

Geea

da ce ingeras esti!!!!

Trimis: 06/12/2006 22:55

Eu mai mint.In situatii in care o persona imi displace prin atitudine sau comportament nu las asta sa se vada.Nu stiu daca se incadreaza asta la categoria minciuna,dar stiu ca uneori adevarul te poate trasni in moalele capului.De exemplu nu as pute sa ii spun cuiva "nu imi place de tine ca esti rea,sau inculta sau prost imbracata etc.