 |
 | Lupul cel naravas si Fat-Frumos - Petre Ispirescu |  |
|
veratudorache
piticul DOPEY
 
|
|
A fost odatã un împãrat ºi o împãrãteasã. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângã palaturile lor o grãdinã cumplit de frumoasã. ªi atât de drag îi era florile acestui împãrat, încât însuºi cu multã tragere de inimã le plivea ºi îngrijea de grãdinã. În fundul acestei grãdini crescuse un mãr cu totul ºi cu totul de aur. Împãratul nu mai putea de plăcere cã în grãdina sa se aflã un aºa pom cum nu se gãsea în toatã lumea. Se tot întorcea pe lângã dânsul ºi se tot uita pe de toate pãrþile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, vãzu cã pomul înmugureºte, înfloreºte, se scuturã florile ºi roadele se aratã: apoi spre searã dã în pârguialã. Îi zâmbea mustaþa împãratului ºi îi lãsa gura apã, când se gândea cã a doua zi o sã aibã la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pânã atunci.
A doua zi nu se luminase bine de ziuã, ºi împãratul era în grãdinã ca sã vazã merele cele aurite ºi sã-ºi împace nesaþiul ce avea de a se uita la dânsele. Darã rãmase ca ieºit din minþi, când, în loc de mere coapte aurii, vãzu cã pomul înmugurise din nou, iarã merele nicãiri. Încã fiind acolo, vãzu cum înfloreºte pomul, cum îi cade florile ºi cum roadele se aratã iarãºi. Atunci îi mai veni inima la loc ºi se mulþumi a aºtepta pânã a doua zi. în ziua urmãtoare, ia merele de unde nu e. S-a supãrat împãratul, trebuință mare, ºi porunci ca paznici sã se uite sã prinzã pe hoþi. Darã aºi! unde e pomana aia! Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul creºtea ºi seara da în pârg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci ºi le lua, fãrã sã prinzã de veste oamenii împãratului. Pare cã era un lucru fãcut: acel cineva care lua merele îºi bãtea joc ºi de împãratul ºi de toþi paznicii lui. Acest împãrat acum nu-i mai era cã nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era cã nici pârga acestui pom nu o vãzuse mãcar. Aceasta îl întristã pânã într-atâta încât p-aci p-aci era sã se scoboare din scaunul împãrãþiei ºi sã-l dea celui ce se va lega a prinde pe hoþ. Fiii acestui împãrat, pasãmite cã-i simþirã gândul cãci venirã anterior lui ºi-l rugarã sã-i lase a pândi ºi ei. Mare fu bucuria împãratului când auzi din gura fiului sãu celui mai mare legãtura ce fãcea de a pune mâna pe hoþ. Le dete, deci, voie, ºi ei se puserã pe lucru. Pândi în ziua dintâi fiul cel mare; darã pãþi ruºinea ce pãþise ºi ceilalþi pândari din naintea lui. A doua zi pândi ºi cel mijlociu; darã nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatãl sãu cu nasul în jos. Ei spuserã cã pânã la miezul nopþii o duc cum o duc, darã cã dupa aceea nu se pot þine pe picioare de piroteala ce-i apucã ºi cad într-un somn adânc, ºi nu mai ºtiu nimic. Fiul cel mai mic asculta ºi tãcea. Apoi, dupã ce sfârºi de spus fraþii cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru ºi el de la tatã-sãu ca sã-l lase sã pândeascã ºi el. Cât de trist era tatã-sãu pentru cã nu se gãsea nici un voinic care sã-i prinzã pe hoþii merelor râse îndată ce îl auzi. Iarã dupã numeroase rugãciuni se înduplecã. Atunci fiul cel mai mic se pregãti de pândã. Cum veni seara, îºi luã tolba cu sãgeþile, arcul ºi paloºul, ºi se duse în grãdinã, îºi alese un loc singuratic ºi depãrtat de orice pom ºi de ziduri, astfel ca sã n-aibã de ce se rezema. Se hotãrî a sta în picioare pe un trunchi de pom tãiat, astfel încât când i-ar veni somn ºi ar moþãi, sã cazã jos ºi sã se deºtepte. Aºa fãcu, ºi dupã ce cãzu de vro douã ori, i se sperie somnul ºi rãmase treaz ºi nebântuit de pirotealã. Când, colea despre ziuã, când somnul e mai dulce, auzi un fâlfâit ca de un stol de paseri cã se apropie. Trase cu urechea ºi simþi cã cineva jumuleºte pomul de mere. Scoase o sãgeatã din tolbã, o aºezã la arc ºi, trac! trase o sãgeatã ºi nu se fãcu nici o miºcare. Trac! mai trase una ºi iarãºi nimic. Când trase cu a treia, fâlfâitul se auzi din nou ºi el pricepu cã stolul de pãsãri trebuie sã fi zburat. Se apropiã de mãrul de aur ºi vãzu cã hoþul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, darã tot mai rãmãsese. Stând el acolo, i se pãru cã vede lucind ceva pe jos. Se plecã ºi ridicã acel ceva ce lucea. Când, ce sã vezi d-ta? douã pene cu totul ºi cu totul de aur. Cum se fãcu de ziuã, culese câteva mere, le puse pe o tipsie de aur, ºi cu penele la cãciulã se duse de le înfãþiºã tatãlui sãu. Împãratul, vãzând merele, mai-mai era sã-ºi iasã din minþi, de bucurie; darã îºi þinu firea. Puse de strigã prin toatã cetatea cã fiul sãu cel mic a izbutit sã aducã mere ºi sã se afle cã hoþul este o pasãre. Fãt-Frumos zise tatãlui sãu sã-i dea voie acum sã caute ºi pe hoþ. Tatãl sãu nu mai voia sã ºtie de hoþ, pentru că i-a ajutat Dumnezeu sã vazã merele cele atât de mult dorite. Darã fiul cel mic al împãratului nu se lãsã numai pe aceea, ci stãrui pânã ce împãratul îi dete voie sã meargã a cãuta ºi pe hoþ. Se gãti de drum; iarã când fu a pleca, îºi scoase penele cele de aur de la cãciulã ºi le dete împãrãtesei muma lui, ca sã le poarte ea pânã s-o întoarce el. Luã haine de primenealã ºi bani de cheltuialã, îºi atârnã tolba cu sãgeþile la spate, paloºul la coapsa stângã ºi, cu arcul într-o mânã ºi cu alta de gâtul credinciosului sãu, porni la drum. ªi aide, ºi aide, merse cale lungã depãrtatã, pânã ce ajunse în pustietate. Aci fãcu popas ºi sfãtuindu-se cu robul sãu cel credincios, gãsi cu cale sã apuce spre rãsãrit. Mai cãlãtorind ei o bucatã bunã, ajunse la o pãdure deasã ºi stufoasã. Prin bungetul ãsta de pãdure mergând ei pe dibuitele, cãci altfel era peste poate, zãrirã în depãrtare un lup groaznic de mare ºi cu fruntea de aramã. Îndatã se ºi gãtirã de apãrare. Când furã aproximativ de lup de o bãtaie de sãgeatã puse Fãt-Frumos arcul la ochi. Vãzând lupul una ca aceasta, strigã: - Stãi, Fãt-Frumos, nu mã sãgeta, cã mult bine þi-oi prinde vreodatã. Fãt-Frumos îl ascultã ºi lãsã arcul în jos. Apropiindu-se lupul ºi întrebându-l unde merge ºi ce cautã prin astfel de pãduri nestrãbãtute de picior de om, Fãt-Frumos îi spuse toatã întâmplarea cu merele din grãdina tatãlui sãu, ºi cã acum merge sã caute pe hoþ. Lupul îi spuse cã hoþul era împãratul pãsãrilor. Cã el când venea a fura merele, aduna pasãrile cele mai agere la zbor ºi cu ele în stol venea de le culegea. Cã acea pasãre se aflã la împãrãþia de la marginea acestei pãduri. Îi mai spuse cã toatã megieºia se vaietã de furturile ce face ea poamelor de prin grãdini, ºi le arãtã drumul cel mai apropiat ºi mai lesnicios. Apoi, dându-i un meriºor elegant la vedere, îi mai zise: - Þine, Fãt-Frumos, acest meriºor. Când vei avea trebuinþã de mine vreodatã, sã te uiþi la el, sã gândeºti la mine ºi eu îndatã voi fi acolo. Fãt-Frumos priimi meriºorul ºi-l bãgã în sân, apoi, luându-ºi rãmas bun, porni cu credinciosul sãu ºi, strãbãtând desiºurile pãdurei, ajunse la cetatea în care se afla acea pasãre. Cercetã prin cetate ºi se spuse cã împãratul locului aceluia o þine într-o colivie de aur în grãdina sa. Aceasta îi fu de ajuns a ºti. Dete câteva târcoale dansu'þii împãrãteºti ºi luã aminte la toate amãnunturile ce încongiura curtea. Cum se fãcu searã, veni cu credinciosul sãu ºi se pitulã la un colþ, aºteptând acolo pânã se liniºtirã toþi cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piuã, Fãt-Frumos se urcã pe dânsul; d-aci pe coama zidului, ºi sãri în grãdinã. Când puse mâna pe colivie, o datã þipã pasãrea ºi, cât ai zice mei, se vãzu încongiurat de o mulþime de paseri, cari mai mici, cari mai mari, þipând pre limba lor. ªi atâta larmã fãdansu'ã, încât se deºteptarã toþi slujitorii împãrãteºti. ªi viind în grãdinã, gãsirã pe Fãt-Frumos cu colivia în mânã ºi pasãrile dându-se la el sã-l sfâºie, iarã el apãrându-se. Puserã slujitorii mâna pe el ºi-l duserã la împãratul, carele ºi dânsul se sculase sã vazã ce se întâmplase. Cum îl vãzu împãratul, îl ºi cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Îmi pare rãu, Fãt-Frumos, de aceastã întâmplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugãciuni, sã-mi ceri pasãrea, poate m-aº fi înduplecat ca sã þi-o dau de bunãvoia mea; darã acum, prins cu mâna în sac, cum se zice, dupã datinele noastre cu moarte trebuie sã mori. ªi numele îþi va rãmânea pângãrit cu ponosul de tâlhar. - Aceastã pasãre, luminate împãrate, rãspunse Fãt-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tãtâne-meu în grãdina sa, ºi de aceea am venit sã pui mâna pe hoþ. - Poate sã fie adevãrat ceea ce spui tu, Fãt-Frumos, darã la noi, contra datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujbã însemnatã fãcutã împãrãþiei noastre te poate scãpa ºi de ponos ºi de moarte. - Spune ce slujbã sã-þi fac, ºi mã voi încumete. - De vei izbuti sã-mi aduci iapa cea sireapã ce este la curtea împãratului meu vecin, vei scãpa cu faþã curatã, ºi-þi voi da pasãrea cu colivia. Fãt-Frumos priimi. ªi chiar în acea zi ºi plecã cu credinciosul sãu rob. Ajungând la curtea împãratului vecin, luã cunoºtinþã de iapã ºi de împrejmuirea dansu'þii. Apoi, cum veni seara, se aºezã cu credinciosul lui la un colþ de curte, unde i se pãru a fi un loc de pârleaz. El vãzuse iapa cum o plimba doi slujitori, ºi se minunã de frumuseþea ei. Ea era albã, avea cãpãstrul aurit ºi împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. Pe la miez de noapte, când somnul este mai dulce, Fãt-Frumos zise credinciosului sãu de se puse piuã, iarã el se urcã pe dânsul, apoi pe zid ºi sãri în curtea împãratului. Merse pe dibuitele ºi în vârful degetelor, pânã ce ajunse la grajd; ºi, deschizând uºa, puse mâna pe cãpãstru ºi trãgea iapa dupã dânsul. Cum ajunse iapa la uºa grajdului, unde ninchezã o datã de haui vãzduhul ºi urlã toatã curtea ºi palaturile. Îndatã sãrirã toþi cu totul, puserã mâna pe Fãt-Frumos ºi-l duserã la împãratul, carele ºi el se sculase. Acesta, cum vãzu pe Fãt-Frumos îl ºi cunoscu. Îl înfruntã pentru fapta cea miºeleascã ce era sã sãvârºeascã, ºi-i spuse cã datinele þãrei sale dã morþii pe furi, ºi cã împotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fãt-Frumos îi spuse drept toatã ºiretenia cu merele, cu pasãrea ºi cu cele ce îi zisese sã facã împãratul, vecinul sãu. Atunci împãratul îi zise: - De vei putea, Fãt-Frumos, sã-mi aduci pe Zâna Crãiasa, poate cã voi izbuti sã scapi de moarte ºi sã-þi rãmâie numele nepãtat. Fãt-Frumos se încumese ºi, luând pe crediciosul sãu cu sine, plecã. Pe drum îºi aduse aminte de meriºor. Îl scoase din sân, se uitã la dânsul ºi se gândi la lup. ªi cât te-ai ºterge la ochi, lupul fu aci. - Ce pofteºti, Fãt-Frumos? îi zise. - Ce sã poftesc, îi rãspunse el. Iaca, iaca, iacã ce mi s-a întâmplat. Cum sã fac eu acum sã mã întorc cu ispravã bunã? - De asta îþi este? Las' pe mine, cã treaba este ca ºi sfârºitã. ªi pornirã câteºitrei spre Zâna Crãiasã, fãdansu'ã popas într-o pãdure de unde se vedea palaturile cele strãlucite ale zânei. Se învoirã ca Fãt-Frumos ºi cu credinciosul sãu sã aºtepte la tulpina unui copac bãtrân, pânã s-o întoarce lupul. ªi mândre palaturi mai avea zâna, mãre. Însuºi lupul se mirã de frumuseþea ºi de rânduiala cea bunã ce era p-acolo. Cum ajunse, fãcu ce fãcu ºi se furiºã în grãdinã. Ce sã vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cãzuse frunza, ºi crãcile, ºi rãmurelele, de erau ca despuiaþi. Pe jos, frunzele cãzute erau fãcute scrum de uscãciune. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit ºi plin de boboci, unii în floare ºi alþii deschiºi. Ca sã ajungã pânã la dânsul, lupul necesită sã meargã în vârful degetelor ca sã nu fâºie frunzetul cel uscat, ºi se ascunse în acel crânguleþ înflorit. Stând el acolo ºi pândind, iatã cã iese Zâna Crãiasã din palaturi, însoþitã de douãzeci ºi patru de roabe, ca sã se plimbe prin grãdinã. Când o vãzu lupul, p-aci, p-ci era sã uite pentru ce venise ºi sã se dea de gol; dar se stãpâni. Cãci era aºa de frumoasã, cât nu s-a mai vãzut ºi nu se va mai vedea pe faþa pãmântului. Avea un pãr, nene, cu totul ºi cu totul de aur. Cosiþele ei destul de lungi ºi stufoase, de-i bãtea pulpele. Când se uita la cineva cu ochii ei ceia marii ºi intunecati ca murele, îl bãga în boale; avea niºte sprâncene bine arcuite, de pare cã erau scrise, ºi o pieliþã mai albã ca spuma laptelui. Dupã ce dete câteva târcoale prin grãdinã cu roabele dupã dânsa, veni si la stuful de trandafir sã rupã câteva flori. Când lupul, care era ascuns în crâng, odatã se repezi, o luã în braþe ºi pe ici þi-a fost drumul. Iarã roabele, de spaimã, se împrãºtiarã ca puii de potârniche. Într-un suflet alergã lupul ºi o dete leºinatã în braþele lui Fãt-Frumos. Acesta, cum o vãzu, se pierdu cu firea; darã lupul îi aduse aminte cã e voinic, ºi-ºi veni în sine. Mulþi împãraþi voise sã o fure darã se rãpuserã. Fãt-Frumos prinsese milã de ea, ºi nu-i mai venea a o da altuia. Zâna Crãiasã, dupã ce se deºteptã din leºin ºi se vãzu în braþele lui Fãt-Frumos, prinse a-i zice: - Dacã tu eºti lupul care m-a furat, a ta sã fiu. Fãt-Frumos îi rãspunse: - A mea sã fii, nedespãrþitã pânã la moarte. Apoi se înþeleserã la cuvinte, ºi spuse fiecare ºiritenia istoriei sale. Vãzând lupul dragostea ce se încinsese între ei zise: - Lãsaþi pe mine, cã toate le întocmesc eu dupã vrerea voastrã. ªi plecarã a se întoarce de unde veniserã. Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, ºi se fãcu asemenea ca Zâna Crãiasã. Pasãmite lupul era nãzdrãvan. Se vorbirã ei, ca credinciosul lui Fãt-Frumos sã stea cu Zâna Crãiasã la tulpina unui copaci mare din pãdure, pânã se va întoarce Fãt-Frumos cu iapa sireapã. Ajungând la împãratul cel cu iapa, Fãt-Frumos îi dete pre prefãcuta Zâna Crãiasã. Cum o vãzu împãratul, i se muiã inima ºi prinse un dor de dânsa, de nu se poate povesti. Împãratul îi zise: - Vrednicia ta, Fãt-Frumos, te-a scãpat ºi de ocarã ºi de moarte. Acum te ºi rãsplãtesc pentru aceasta, dându-þi în dar iapa. Cum puse mâna pe iapã ºi pe cãpãstrul cel minunat, Fãt-Frumos o luã la sãnãtoasa ºi, puind Zâna Crãiasã cãlare pe iapã, porni cu dânsa ºi trecu hotarele acelei împãrãþii. Împãratul adunã numaidecât pe sfetnicii sãi ºi purcese la bisericã ca sã se cunune cu Zâna Crãiasã. Când fu la uºa bisericei, prefãcuta Zânã se dete de trei ori peste cap ºi se fãcu iarãºi lup, carele, clãnþãnind din colþi, îºi arãtã dinþii rânjind cãtre curtenii împãratului. Aceºtia, cum vãzurã, deodatã îngheþarã de fricã. Apoi, dupã ce se mai dezmeticirã, se luarã dupã dânsul cu chiote ºi cu uideo. Darã lupul, sã te þii, pârleo! lungi pasul lupeºte, se duse, duluþã, de nu mai dete cu mâna de dânsul. ªi ajungând pe Fãt-Frumos ºi pe ai sãi, merse cu dânºii. Când fu aproape de curtea împãratului cel cu pasãrea, fãdansu'ã ca ºi la cellalt împãrat. Lupul, schimbat în iapã sireapã, fu dus la împãratul carele, vãzând iapa, nu se mai ºtia de bucurie. Dupã ce priimi cu multã omenie pe Fãt-Frumos, împãratul acesta îi zise: - Ai scãpat, Fãt-Frumos, ºi de ponos ºi de moarte. Iarã eu îmi voi þinea cuvântul împãrãtesc, ºi mulþumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, ºi numaidecât i se dete pasãrea, cu colivia ei cu tot. ªi priimind-o Fãt-Frumos, îºi luã ziua bunã ºi plecã. Ajungând în pãdure unde lãsase pe Zâna Crãiasã, iapa ºi pe credinciosul lui, pornirã împreunã cãtre împãrãþia tatãlui sãu. Împãratul cel ce priimise iapa porunci sã iasã toatã oastea lui ºi mai-marii împãrãþiei sale la câmp, unde voia sã li se arate cãlare pe iapa cea atât de vestitã. Când îl vãzurã ostaºii, toþi cu toþii strigarã: - Sã trãieºti, împãrate, cã ai dobândit un astfel de odor! Sã-þi trãiascã ºi iapa, care te face sã te arãþi aºa de mãreþ! ªi în adevãr, venea, nene, iapa cu împãratul pe dânsa, de nu-i da picioarele de pãmânt, ci parc-ar fi zburat. Se luarã la întrecere. Darã nici pomenealã nu era ca sã se apropie cineva de aceastã iapã, cãci pe toþi îi lãsa în urmã. Când fu la o depãrtare bunã, odatã stãtu iapa, trânti pe împãrat, se dete de trei ori peste cap ºi se fãcu iarãºi lup, ºi o rupse d-a fuga, ºi fugi, ºi fugi, pânã ajunse pe Fãt-Frumos. Când furã a se despãrþi, lupul zise lui Fãt-Frumos: - Iatã, de astã datã þi s-a împlinit toate poftele. Pãzeºte-te în viaþa ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta, cãci nu vei pãþi bine. Apoi se despãrþirã, ducându-se fiecare într-ale sale. Ajungând la împãrãþia tatãlui sãu ºi auzind cã vine fiul sãu cel mic, îi ieºi cândva cu mare, cu mic, ca sã-l priimeascã, dupã cum i se cuvenea. Mare fu bucuria obºteascã când îl vãzurã cu soþioarã cum nu se mai gãsea pe faþa pãmântului, ºi cu odoare cu nu s-a mai pomenit. Cum ajunse, porunci Fãt-Frumos ºi fãcu un grajd mãiestrit pentru iapã; iarã colivia cu pasãrea o puse în pãlimarul despre grãdinã. Apoi tatã-sãu puse de se fãcu pregãtirile de nuntã. ªi dupã câteva zile se cununã Fãt-Frumos cu Zâna Crãiasã, întinse masã mare pentru bun ºi pentru rãu, ºi þinurã veseliile trei zle ºi trei nopþi încheiate. Dupã care trãirã în fericire, fiindcã Fãt-Frumos nu mai avea ce pofti. ªi or fi trãind ºi astãzi, de n-or fi murit.
|
|||||||||||||||||
|
_________________ <a href="http://lilypie.com/"><img src="http://lilypie.com/pic/2009/09/24/rlT7.jpg" width="100" height="80" border="0" alt="Lilypie - Personal picture"><img src="http://lb4f.lilypie.com/tHJ9p3.png" width="400" height="80" border="0" alt="Lilypie Fourth Birthday tickers"></a>
|
|||||||||||||||||||
 |
 | Lupul cel naravas si Fat-Frumos - Petre Ispirescu | |
|
||
|
|
|