- Piticii - :: Invata sa mergi cu bicicleta

Trimis: 31/03/2006 20:06

Învaţă mersul pe bicicletă:

Pentru început câteva reguli generale:

• O regulă ‘de bun simţ' spune că ciclismul implică un ciclist şi o bicicletă(sau tricicletă, dar să nu ne complicăm : ) ). Aşadar procuraţi-vă o bicicletă, sau pentru început împrumutaţi una.

• Nu este târziu la nici o vârstă, să înveţi mersul pe bicicletă, dar cu cât veţi face asta mai repede cu atât va fi mai uşor.

• Asistenţa unei alte persoane ajută dar nu este necesară.

• Adu-ţi mereu aminte că tu conduci bicicleta şi nu ea pe tine!

Nu îţi trebuie nici talent şi nici “roţi ajutătoare”, ci doar puţină încredere. A învăţa mersul pe bicicletă înseamnă pentru început a învăţa să îţi păstrezi echilibrul pe bicicletă. Asta ar necesită să dureze între treizeci de minute şi două sau trei ore în funcţie de răbdarea şi puterea ta de concentrare.

Alegerea locului şi a bicicletei

Caută un loc cât mai deschis şi mai puţin circulat. Terenul este de preferat să fie drept, nivelat şi fără obstacole(stâlpi, copaci sau maşini parcate). De întocmai cel mai indicat loc este pe pământ bătătorit, dar este bine şi pe asfalt sau ciment. Nu este prescris să faci primele încercări pe iarbă pentru că vei întâmpina o rezistenţă ridicată la înaintare. Îndepărtează pietrele sau alte obiecte care te-ar putea rănii în cazul unei eventuale, dar nedorite căderi.

Bicicleta trebui să fi potrivită vârstei tale. În cazul adulţilor, pentru început, chiar pentru bărbaţi, este recomandată o bicicletă de damă(cu bara joasă), pentru a facilita prinderea pedalelor la plecarea de pe loc şi care este mult mai sigură în cazul unei căderi laterale pentru că nu permite prinderea piciorului între bare. De asemenea bicicleta trebuie să aibă minim o frână de mână(recomandabil pe faţă) şi obligatoriu, pneuri bine umflate ceea ce va facilita înaintarea scăzând considerabil efortul.

Primii paşi

Primii paşi trebuie făcuţi pe lângă bicicletă, ca o primă formă de acomodare. Şi pentru a face acest lucru corect pentru început trebuie să şti că în trafic bicicleta ca vehicul, circulă pe componentă carosabilă dreaptă a drumului. Când coborâţi şi urcaţi de pe bicicletă o veţi face întotdeauna pe fracțiune stângă a bicicletei aşa cum face şi un şofer al unui automobil. îndată ce mergeţi pe lângă bicicletă ţineţi şi împingeţi bicicleta de ghidon cu ambele mâini. În unele situaţii cum ar fi rampele abrupte sau urcarea scărilor veţi putea urca uşor o bicicletă ţinând mâna stângă pe ghidon iar braţul drept trecut peste bara înaltă, cu mâna prinsă în josul barei pe care este montat scaunul. Este bine pentru început să învăţaţi cum să acţionaţi frâna de mână strângând uşor maneta cu trei degete(index, mijlociu şi inelar) în timp ce degetul mare îl păstraţi agăţat pe ghidon.

Primii metrii - de echilibru

Menţinerea echilibrului pe două roţi este o chestiune de adaptare. Cu alte cuvinte creierul dumneavoastră culege treptat informaţii pe care le interpretează, instruind apoi muşchii asupra acţiunilor necesare în situaţii similare. Pentru a vă forma o bună percepţie asupra senzaţiei de mişcare şi echilibru puteţi exersa ‘mersul pe trotinetă'. Călcaţi pedala stângă cu mijlocul piciorului stâng în timp ce ţineţi mâinile pe ghidon şi frâna de mănă strânsă. Eliberaţi frâna şi împingeţi-vă uşor cu piciorul drept. Repetaţi acţiunea încercând să creşteţi viteza, ridicând apoi piciorul drept şi balansând uşor centrul de greutate prin aplecarea uşoară a corpului deasupra barei. Pentru a oprii stânge-ţi uşor frâna şi puneţi mai întâi piciorul drept jos. Exersaţi până obţineţi o bună stabilitate.

Şi acum ca şi după ce veţi învăţa cum să vă păstraţi echilibrul pe bicicletă este foarte important să ştiţi unde trebuie să priviţi. Desigur veţi privii înainte, dar foarte important atât pentru menţinerea echilibrului cît şi pentru sesizarea din timp a eventualelor obstacole, privirea ciclistului trebuie să fie la câţiva metrii înaintea roţii. Greşeala celor mai multor ciclişti începători, este aceea de a se uita numaidecât premergător roţii sau chiar la roată. Pe măsură ce veţi acumula experienţă vă veţi forma o atenţie distributivă, prin intermediul căreie veţi fi consţient tot timpul de ceea ce se află în faţa voastră, în imediata apropiere, cât şi în planul îndepărtat, şi în acelaşi timp în stânga, dreapta şi spatele dumneavoastră. De asemenea veţi învăţa că distanţa la care trebuie focalizată privirea creşte odată cu creşterea vitezei de deplasare. Acum, pentru început, reţineţi: Privirea în faţă la 6-10 metri!
Cum prinzi şi cum foloseşti pedalele

Înainte de a urca pe bicicletă este necesar să verificaţi reglarea corespunzătoare a scaunului. Pentru a face acest lucru rapid tineţi bicicleta dreaptă şi aşezaţi-vă lângă scaun. Scaunul trebuie să vă vină circa în dreptul articulaţiei soldului. Dacă poziţia nu corespunde reglaţi scaunul slâbind strângerea acestuia, întrebuințând o cheie potrivită, dacă şurubul nu este prevăzut cu o manetă. Prindeţi scaunul cu amândouă brațele şi mişcaţi-l uşor stânga-dreapta simultan cu fixarea acestuia în poziţie. Aliniaţi scaunul cu bara superioară a cadrului. Strângeţi bine şurubul de fixare.

Încercaţi acţiunea următoare lângă un perete, un gard sau alt punct solid de susţinere. Ţineţi doar măna stângă pe ghidon. Duceţi piciorul drept peste bară şi aşezaţi mijlocul tălpii pe pedală (Atenţie: Nu vârful, nu călcâiul, ci mijlocul). Sprijiniţi-vă cu mâna dreaptă şi puneţi stângul pe pedală. Acum încercaţi să înaintaţi câţiva metrii, pe măsură ce pedalaţi uşor apăsând pedalele ritmic şi alternativ din poziţia cea mai de sus uşor spre înainte şi apoi în jos, în timp ce vă sprijiniţi cu mâna dreaptă.

Dacă vă asistă o altă persoană, atunci aceasta vă poate susţine bicicleta. Nu încercaţi, încă să vă desprindeţi de punctul de susţinere, aveţi toate şansele să “comiteţi” o căzătură urâtă.

Siguranţa… mai întâi

Şi acum porțiunea savuroasă. Dacă v-aţi făcut cu conştiinciozitate temele nu veţi avea prea multe probleme, dar totuşi e bine să învăţaţi cum să evitaţi şi mai ales cum să gestionaţi căzăturile.

Pentru a evita rănirea gravă nu trebuie să exersaţi mersul pe bicicletă în pantă sau pe terenuri care v-ar putea agrava căderea. De asemenea trebuie să aveţi în vedere că cele mai urâte vânătăi şi julituri se produc atunci când se depăşeşte viteza “legală”, recomandată unui biciclist începător. Atenţie la curbe, în special la cele cu griblură de piatră sau piatră cubică umedă - O curbă luată cu viteză înseamnă o cădere sigură.

Căderile pot fi evitate, dar mai devreme sau mai târziu, uneori chiar şi după mulţi ani de experienţă veţi avea neplăcuta ‘surpriză' de a “muşca praful”. Trebuie avut în vedere însă că o căzătură nu este ceva spontan, ci este urmarea unei întregi serii de evenimente care se succed înaintea căderii. Cel mai adesea căderea are la bază lipsa de atenţie a ciclistului şi într-o mai mică măsură uzura fizică a unor componente care pot conduce la defecţiuni mecanice precum ruperea sau sărirea lanţului.

În cele câteva ocazii pe care le are la dispoziţie ciclistul din momentul conştientizării căderii până în momentul finalizării sale ciclistul poate “conduce” căderea în sensul minimizării repercusiunii. Spre exemplu un ciclist în funcţie de gradul său de experienţă poate intui o cădere într-o curbă strânsă în funcţie de textura terenului, eficienţa preacţiunii de frânare, viteza de abordare şi mai ales comportamentul bicicletei în derapaj lateral. Pentru a minimiza efectele ciclistul trebuie să aibă în vedere eliberarea rapidă a piciorului peste care se apleacă bicicleta, concomitent cu “planificarea” căderii. Dacă aţi văzut vreodată, în cadrul competiţiilor un biciclist profesionist, care sare practic de pe bicicletă lăsând bicicleta să preia cea mai mare parte a impactului căderii înţelegeţi ce vreau să spun.

Atenţie la:

• Şireturile prea lungi, care se pot învârtii în jurul axului uneia dintre pedale aruncându-vă de pe bicicletă.

• Pantalonii prea largi care pot fi prinşi între lanţ şi foaie

• Încălţămintea cu talpă alunecoasă, ce poate conduce la scăparea pedalei în mers

• Curelele de fixare a picoarelor pe pedale, a căror utilizare este contra-recomandată pentru că vă împiedică să vă eliberaţi piciorul

• Frânările violente pe faţă, în pantă frâna bruscă pe faţă poate conduce la o balansare a centrului de greutate în faţa roţii ceea ce vă poate arunca peste bicicletă

• Felul în care ţineţi ghidonul. Este foarte important să aveţi tot timpul siguranţa că ţineţi bine ghidonul(cu cele două mâini). O piatră, o denivelare sau o groapă(care abundă pe la noi), pot determina scăparea ghidonului dintr-una sau din ambele membre conducând la lovirea violentă a pieptului de ghidon

‘Arta de cădea' a fost fundamentată de fiecare ciclist în parte, cu urmări diferite asupra fiecăruia. Marea dilemă a fiecărei căderi: ‘tu deasupra bicicletei sau bicicleta deasupra ta', se poate traduce uneori, în ultimul caz, printr-o fractură. Aşadar atenţie!

Dacă cădeţi:

• în mâini – nu aplanaţi impactul cu podul palmei(vă puteţi fractura încheietura)

• în cap – vă vor din tot sufletul să nu păţiţi aşa ceva vreodată, dar printr-o acţiune rapidă vă puteţi proteja capul ducând braţele îndoite strâns lângă tâmple. Atenţie aici, la necesitatea şi importanţa căştii de protecţie

• în lateral - eliberaţi instantaneu bicicleta

• pe spate- nu veţi cădea astfel decât dacă eliberaţi ghidonul

Şi acum, pe bicicletă

Acum concentrare maximă şi în câteva secunde veţi merge pe bicicletă. Pentru început să vedem cum urcaţii pe bicicletă şi cum demaraţi:

"Încălecatul” pe bicicletă este oarecum asemănător cu cel pe un cal… desigur cu mici deosebiri. Prindeţi calul de căpăstru şi bicicleta de mânerele ghidonului şi puneţi piciorul în scară în cazul nostru pe pedală şi vă săltaţi cu celălalt picior ajutându-vă de mâini, ducând piciorul peste spatele calului sau peste roată şi îl aşezaţi în scară adică pe cealaltă pedală. Prindeţi bine hăţurile adică ghidonul… şi vă îndemnaţi calul să vă poarte “ca şi vântul şi ca gândul” :)

Să lăsăm aventura pentru cei mai experimentaţi, pentru început o abordare uşoară a “încălecatului” este următoarea: Poziţionaţi pedalele astfel încât pedala dreaptă să fie în poziţia de sus uşor înainte. Duceţi piciorul drept peste bară şi puneţi-l pe pedală fără a apăsa în timp ce ţineţi doar mâna stângă pe ghidon. Puneţi şi dreapta pe ghidon în timp ce apăsaţi pedala dreaptă şi concomitent ridicaţi piciorul stâng de la sol şi puneţi-l pe pedală. Continuaţi să pedalaţi, păstrând privirea înainte. Spre deosebire de “încălecatul” descris comparativ mai cândva această abordare vă va îngăduie să urcaţi pe bicicletă şi când în jurul vostru sunt oameni fără a risca să loviţi pe cineva.

O problemă cu care se confruntă cei ce urcă prima dată pe bicicletă este menţinerea direcţiei. Pentru început este bine să pedalaţi pe distanţe scurte. Opriţi, daţi-vă jos de pe bicicletă, şi încercaţi în cealaltă direcţie. Veţi învăţa dansu'ând să faceţi şi viraje dar fiecare înfățișare la timpul lui. Pentru a menţine direcţia cât mai perfect căutaţi să menţineţi ghidonul cât mai drept. Veţi constata că la viteze mici mişcare stânga-dreapta a ghidonului vă ajută să vă păstraţi echilibrul prin modificarea centrului de greutate; preferabil, în locul acestei acţiuni încercaţi să creşteţi şi să menţineţi apoi o viteza constantă.

Dacă întimpinaţi dificultăți şi simţiţi că vă dezechilibraţi, strângeţi uşor maneta frânei şi odată cu reducerea vitezei puneţi imediat unul dintre picioare pe sol. Trebuie însă să fiţi conştient că viteza este principalul factor de echilibrul, aşadar nu vă 'sfiiţi' să acceleraţi uşor.

Cum coborâţi de pe bicicletă ?

Mulţi dintre cei ce urcă pentru întâia dată pe bicicletă întâmpină dificultăţi chiar aici, pentru că odată cu reducerea vitezei simpt că se dezechilibrează, nu se mai concentrează, şi cad.

Pentru a opri mai întâi trebuie să opreşti bicicleta. Frânează uşor, iar când bicileta este complet oprită, nu lăsa frâna şi pune imediat piciorul stâng pe sol. De aici cobori în ordinea înversă urcării. Desigur poţi învăţa şi să “descaleci” din mers cu ducerea piciorului drept peste roata din spate, dar pentru început este suficient.

Exersaţi, exersaţi

Dacă sunteţi o persoană energică şi entuziastă nu veţi coborî pentru ceva vreme de pe bicicletă. Vă veţi petrece după-amiezile şi restul timpului liber pedalând, vă-va plăcea cu siguranţă. Exersaţi atât cât consideraţi că este necesar.

Perioada imediat următoare învăţării echilibrului este o perioadă critică pentru că exact acum se produc cele mai urâte căzături. Biciclistul capătă încredere, un lucru bun pe de o parte şi rău pe de alta, pentru că îl determină să se concentreze tot mai puţin să se aventureze prea departe pentru experienţa lui.

Eu nu am fost un ciclist precoce, ba dimpotrivă am învăţat mersul pe bicicletă poate prea târziu ...şi după o oră în care am învăţat principiul echilibrului a urmat o săptămână de garduri, stâlpi şi căzături clasice în curbe. Îmi aduc mai ales aminte impactul cu un stâlp de metal aflat la cam 2 metrii de un gard de plasă. Marea dilemă cu care mă confruntasem în acele clipe a fost dacă ar trebui să trec printre gard şi stâlp sau ar trebui să trec de cealaltă parte a stâlpului. Am ezitat şi da… am intrat în stâlp. Desigur că nu frânasem de loc, convins că voi alege o cale şi voi trece pe lângă în cele din urmă. Am fost aruncat de pe scaun şi am lovit stâlpul, din fericire nu cu capul, ci cu umărul drept şi după cum aveam să constat, am curbat destul de urât şi partea din faţă a cadrului. Concluziile le puteţi trage şi singuri(Atenţia la obstacole şi luaţi deciziile asupra direcţiei de mers din timp).

Ce trebuie să exersaţi ? În principal învăţaţi virajele. Începeţi cu viraje largi cu viteză mică şi apoi creşteţi viteza. Încercaţi să învăţaţi abordarea unor astfel de viraje prin aplecarea laterală uşoara în interiorul arcului de curbă. Când veţi acumula mai multă experienţă veţi învăţa că puteţi lua virajele largi în viteză doar prin modificarea centrului de greutate fără a vira ghidonul. Treceţi la viraje mai strânse, virând cu susținerea ghidonului. Exersaţi plecarea, oprirea şi oprirea de urgenţă(când spre exemplu în faţă vă apare brusc un pieton pe care trebuie să îl evitaţi) - prin frânarea bruscă. Cu cât vă veţi petrece mai mult timp pe bicicletă cu atât vă va fi mai uşor să vă formaţi un simţ care vă va ajuta mai târziu să gestionaţi eficient cea mai mare parte a situaţiilor neprevăzute.

Şi acum ce ?!

Cu bicicleta prin oraş sau pe sosea? În ambele cazuri este bine să ştiţi câteva regulile de bază privind circulaţia rutieră, şi semnificaţia indicatoarelor rutiere. În trafic Atenţie la autovehicole! Este bine ştiut faptul că bicicliştii sunt ignoraţi şi marginalizaţi în trafic. De asemenea este important să şti cum să semnalizezi schimbarea direcţiei de mers şi oprirea şi mai ales cum să faci acest lucru corect.

În ambele cazuri este absolut necesar să cunoşti în mare o bicicletă(părţi componente şi funcţionalitate) şi minim câteva aspecte de bază legate de întreţinerea şi depanarea bicicletelor.

În mediul urban, în special în oraşul aglomerat, o bicicletă se poate traduce prin rapiditate, economie şi nu în ultimul rând prin reducerea gradului de poluare. Un bun exemplu în acest sens sunt serviciile new-yorkeze de curierat pe biciclete – într-un oraş ultra-aglomerat singurii care pot face livrările în timp sunt aceşti îndrăzneţi curieri, care se strecoară pe străzile aglomerate, scurtează drumul prin parcuri şi se prind de autovehiculele aflate în trafic.

Pe lângă latura utilitară o bicicletei în oraş cea mai vizată este cea recreaţională. Desigur în ambele cauze ciclistul se vede nevoit să se încadreze în traficul din oraş. Din păcate aceasta înseamnă şi un permanent război cu şoferii care ignoră bicicliştii în trafic. Neacordarea priorităţii în trafic, utilizarea excesivă a mijloacelor de semnalizare şi alte astfel de abuzuri expun ciclistul unui presiuni ridicate şi unui risc crescut de accidentare.

Cu toate că într-un oraş modern bicicliştii beneficiază de alei special marcate pe care se pot deplasa în siguranţă fără a interfera cu traficul rutier, necesitatea încadrării în trafic îl obligă pe ciclist la cunoaşterea unor reguli de bază cuprinse în codul rutier, privind circulaţia pe drumurile publice, acordarea priorităţii, semnalizarea opririi şi a schimbării direcţiei de mers.

În ceea ce priveşte circulaţia pe drumul public biciclistul este obligat să circule cât mai aproape de margine drumului, în coloană şi să păstreze o distanţă corespunzătoare faţă de participantul la trafic angajat anterior sa. Biciclistul este obligat să respecte toate regulile cu privire la acordare priorităţii, pietonilor pe trecerea de pietoni, autovehiculelor în intersecţii semnalizate, sau în cele nesemnalizate conform regulii priorităţii de dreapta.

Semnalizarea direcţiei de mers şi a opririi se face prin folosirea braţelor cu minim 50 de metrii înaintea schimbării direcţiei: braţul strâng întins în plan orizontal şi braţul drept ridicat(întins în plan orizontal când nu există riscul de a lovi oameni sau obstacole) pentru semnalizarea direcţiilor respective. Balansarea braţului drept în plan vertical semnalizează intenţia de oprire. Semnalizarea se efectuează până la finalizarea manevrei de viraj sau oprire. Semnalizarea este necesară pentru informarea celorlalţi participanţi, permiţându-le astfel adaptarea din timp a vitezei şi încadrarea corespunzătoare. Este bine ca înaintea opririi sau a schimbării direcţiei biciclistul să se asigure de starea traficului prin întoarcerea capului peste umăr. De asemenea prioritar operaţiilor de semnalizare biciclistul trebuie să fie capabil să conducă bicicleta cu o singură mână.

Codul rutier mai prevede semnalizare corespunzătoare a bicicletei în trafic cu lumină de culoare roşie sau catadioptru roşu(ochi de pisică) pe posterior şi far de lumină albă sau galbenă pe faţă.

Pe lângă reguli există aşa numitele norme de conduită care implică ciclistul într-o relaţie de respect faţă de ceilalţi participanţi la trafic şi se constituie într-un îndrumar al normelor de siguranţă pe drumurile publice :

Datorită vitezei scăzute de deplasare un biciclist trebuie să faciliteze circulaţia celorlalte vehicule pe drumurile publice prin circulaţia permanentă în apropierea marginii părţii carosabile.

Într-un oraş cel mai mare duşman al biciclistului sunt bordurile. Dacă vă apropiaţi prea mult de marginea exterioară o unei borduri riscaţi să o loviţi cu marginea pedalei şi în funcţie de viteză puteţi cădea de pe bicicletă. Desigur aşa ceva nu este de dorit, mai ales pe o stradă cu trafic intens.

Biciclistul trebuie să păstreze în permanenţă ambele mâini pe ghidon, eliberând ghidonul cu o mână doar în vederea semnalizării.

Biciclistul nu trebuie să circule pe bicicletă în spaţiile aglomerate, trotuare sau pe coridoare, riscând altfel să-i lovească pe ceilalţi participanţi la trafic.

Este de favorit ca biciclistul să evite pe cât posibil drumurile aglomerate şi să folosească variantele ocolitoare acolo unde ele există, şi de asemenea aleile singular marcate acolo unde remarcă prezenţa acestora.

Biciclistul trebuie să fie vigilent unde şi cum opreşte. Pe drumurile puternic circulate pe care se circulă cu viteză mare căutaţi să ieşiţi şi să vă îndepărtaţi de bucată carosabilă cât mai repede posibil, de îndată ce aţi oprit. Semnalizaţi intenţia de oprire din timp şi opriţi în afara carosabilului sau cât mai de margine este posibil.

La plecarea de pe loc cât şi la intrarea într-o intersecţie, pentru a diminuează riscul accidentelor asiguraţi-vă că ceilalţi participanţi la trafic au sesizat din timp intenţia dumneavoastră.

Biciclistul nu trebuie să se agaţe sau să se sprijine de alte vehicole aflate în mers, expunându-se altfel unui risc ridicat de accidentare.

Circulaţia pe şosea este diferită de ceea ce însemnă deplasarea pe străzile unui oraş. Acoperirea unor distanţe mai lungi, rezistenţa la înaintare dată de vânt solicită mult mai mult din partea ciclistului. Înainte de o pleca pe sosea fie chiar şi pe distanţe scurte asiguraţi-vă de dispoziția tehnică bună a bicicletei verificând mai ales presiunea aerului din pneuri, gradul de uzură şi buna întindere a lanţului de angrenaj şi buna funcţionare a cel puţin uneia dintre frânele de mână. Nu negaţi importanţa echipamentului de protecţie, cel puţin a căştii de protecţie.

Trimis: 03/05/2006 10:43

Aici, merge femeile pe bicicleta pana nasc... Ca e la moda si oricum le place sa faca miscare... De mici invata...

Trimis: 13/05/2006 14:49

A merge cu bicicleta cat esti insarcinata si nu numai este cel mai fain exercitiu pentru musculatura si pentru fesieri... Ti-i face mega faini!