- Piticii - :: Drama unei femei care vrea sa fie mama

Trimis: 27/07/2007 13:13

Din pacate exista si astfel de situatii...
O prieten adin Ro , tocmai m-a anuntat acum, printre lacrimi , ca dupa anii de zile de chin de a avea un copil, dupa o biopsie laparascopica i s-a spus ac nu are absolut deloc ovare si deci nici o sansa de a ramane vreodata insarcinata...
E asa de tragic , nici nu am stiut cum sa o incurajez , ptr ca atunci cand nu ai trecut prin astfel de situatie , nu poti fi sublim empatic cua aceea persoana...
Stiu cat de mult isi doreste un copil, i-am spus ca daca sotul o iubeste vor trece peste asta si vor gasi o solutie,
Dar , ea mi-a raspuns ceva care m-a socat...asta e o piatra de incercare ptr relatia noastra ...
Ce ziceti fetelor, poti sa iti parasesti sotia doar ca nu poate sa faca copii...
Eu stiu caz concret, ca si-a parasit sotia , doar ca s-a ingrasat...
Apoi, am zis ca si ideea adoptiei o pot baga in seama...
Prietena mea a zis ca i-a propus sotului sa ii poarte alta prietenă copilul si apoi sa il adopte, Doamne , nici nu am stiut ce sa zic, mi se zbarleste dermă pe mine de astfel de situatie...
Sotul a spus ca nici nu vrea sa auda , ca el cu ea s-a insurat , nu sa faca copil cu alta ...
Doamne, noi suntem binecuvantate ca avem copii...
Uneori, viata e asa nedreapta , unii au copii pe care nu si-i doresc, iar altii isi doresc si nu ii pot avea...
Tragic, dar real...

Trimis: 27/07/2007 13:25

Socanta dar reala povestea! Da, se intampla adesea astfel de situatii... ma refer la mamici care isi doresc copii si nu pot avea...
Referitor la barbati, daca unul si-a parasit sotia pt ca ea s-a ingrasat, pai ala nu e om! E doar un animal care vaneaza papusi barbi, sau mai stiu eu ce...
Iar ca sa ramana o alta insarcinata cu sotul meu... Doamne fereste!!! In nici un caz!!! Mai bine sa am un copil adoptat! Parerea mea...

Vorbe de incurajare... Ce incurajare ii mai poti da unei prietene care stie ca n-are nici o sansa de a naste proprii copii? :weep:

Poate doar sa-i dai forta sa treaca peste asta, sa-i spui ca se intampla astfel de cazuri, si ca multi copii singuri asteapta o MAMA care sa-i iubeasca...

Of, trista situatie...

Trimis: 27/07/2007 13:26

Iuliana, este nasol ce spui tu... Insa n-am auzit ca o femeie sa nu aibe ovare, ci ca nu sunt functionale, asta-i alta poveste. Fiecare se naste cu ovare... Este foarte aiurea si din bucată sotului ca gandeste asa... adica ar necesită sa inteleaga ca este foarte greu si traumatizant pentru o iubită sa nu poata avea copii.. Un copil implineste relatia de cuplu, este un dar dat de Dumnezeu... Una [peste alta poate incerca sa adopte fiindca sunt asa de multi copii fara parinti, vai de mine si abandonati...

Eu totusi inclin sa mai consulte si alte opinii fiindca sunt multi doctori care dau absolut aiurea niste prognosticuri...

Poate ii trebuie un tratament cu hormoni ori nu stiu...

Trimis: 27/07/2007 13:30

e trista situatia...si in familia sotului meu sunt o multime de femei,printre care matusi si o nasa a noastra de cununie,care au facut tratamente o gramada de ani in Franta,insa fara rezultate..nu pot,si asta isi vor cel mai mult
iar acu 2 ani,nasii nostrii au infiat o fata,fiica surorii nasei...alta solutie nu au avut,desi au tot ce isi doresc...ma bucur ca o iubesc ca si cum ei ar fi facut-o ,iau asigurat viitorul....

nu stim ce e in sufletul lor.....dar cred ca e tare greu

Trimis: 27/07/2007 13:42

A facut tratament si ea mult timp, si i s-a spus ca are ovare insuficient dezvoltate, stiam ca nu are ciclu menstrual ca indiferent ce femeie, iar acum a facut o mica opreratie, vroiau sa ii ia cu laserul o bucata din ovar sa vada ce e in neregula cu tesutul ovarului...numa ca surpriza nu au gasit nici un ovar...deci nici vb de tratam hormonal...
De chestia cu adoptatul i-am spus si eu , adica eu asa as face daca as fi in locul ei, dar si chestia cu adoptatul e cu revers...
Eu am in familie o matusa care a adoptat un baiat , care cand s-a facut mare a vrut as isi cunoasca adevarata mama, a cautat-o , a gasit-o , era o mare pramatie , evident , a ajuns f apropiat de ea si impreuna au inceput sa o terorizeze pe biata matusa mea ca si-a luat biata de ea mulțimea in cap si a plecat de acasa ...
Oricum , nici lui nu i-a fost bine ca a murit din accident de masina, lasand 3 copii in urma...

E un mare risc si cu adoptia ca nu stii ce are in gene, copilu' ala , chiar daca tu ii dărui tot ce e mai bun...

Trimis: 27/07/2007 13:47

da,e periculos in ziua de azi sa adopti un necunoscut,care mai incolo isi cere..drepturi de...autor sa zicem asa

Trimis: 28/07/2007 13:45

stiu si eu un cuplu care au adoptat, insa fetita este mare are 18 ani acuma si nici vorba sa ia legatura cu mama ei naturala fiindca a zis ca desi ea i-a dat viata nu o leaga nimic de ea... Mama ei care a infiat-o s-a chinuit atatea nopti si ani, s-o creasca, s-o invete, etc este mai importanta si nu ar pleca nicicum la mama naturala.. Desi mai sunt si cazuri din astea...

Trimis: 28/07/2007 17:34

NATURAL PARINTI NE SUNT CEI CARE NE CRESC,NE EDUCA si se ocupa de noi,lor treb sa le fim recunoascatori

Trimis: 28/07/2007 17:48

Discutia a luat un paralelism bine venit, :lol:

, asa ca ma bag si eu cu-n contraex., stiu o mamica despre care am aflat de curand ca a dat spre adoptie o fetita, ea mai avea copii, ii era greu, aceea era prematur, avusese o sora geama care n-a trait si n-a mai vrut s-o ia din maternitate.
d-na parea o mama buna, deja bunica, are grija de nepoti, chiar mare grija..ok, fata a aflat cand era la gimnaziu fiindca s-a uitat la sf de catalog sa vada nu stiu ce la o colega si i-a cazut privirea pe numele ei, habat n-avea ca a fost infiata, a fost socata, ani de zile povestea ca absolut orice iubită aparea in curtea parintilor adoptivi, o percepea"daca a venit mama dupa mine!!??", a trait asa cu iluzia de a-si vedea mama 20 de ani cand n-a mai rezistat, majora fiind, a luat-o pas cu pas si a dat de ea, acum se impaca bine, vb periodic, isi iubeste parintii adoptivi, s-a lipit si de mama biologica...
nu stiu cum o mama isi poate da copilul, punct.
nu exista scuze in zilele noastre, ca mai faceau asa bietii oameni in lagarele de concentrare ca stiau ca vor fi gazati si-si plasau unii altora copiii, adica conditii extreme, altfel cum poti tu sa-l nasti, sa-l vezi,sa nu-ti pese de viata lui, in acelasi timp sa te duci acasa la alti copii si sa fii normala.
cum poate barbatul sa te lase sa faci asa ceva??

Trimis: 28/07/2007 18:06

nu-mi pot inchipui nici eu,cum o mama care isi da copilul in adoptie,poate uita ca a dat o viata unui copil pe care nu-l are in protectie ei,nu-l vede crescand..bucurandu-se de primii pasi,primele cuvinte....

Trimis: 28/07/2007 23:14

Si uite ca sunt o multime de mame, care totusi inca o mai fac...Unele cu nepasare , altele cu inima stransa si poate in conditii cum am citit mai sus extreme...
Stiu ca eu nu as face asa , nu as avea tăria sa o fac , nu cred ca am puterea sa fac un avort in viata mea, nu am facut-o pana acum si nici nu cred ca as putea ...
Dar , niciodata nu poti stii ce ne rezerva viata si am invatat sa numai judec pe nimeni , ptr ca nici mie nu imi place sa nu ma judece altcineva ...

Stiu ca ca acum multi ani , am intrat intr-un orfelinat de copii , a fost prima si sper si ultima data cand o sa o mai fac, si in timpul cand toti copii au tabarat pe mine , zicandu-mi...mami, mami, ,,mi s-a rupt sufletul , desi la vremea aia nu eram inca mama, dar am gandit, cum pot fi atat de crude unele prietene sa isi lase copii acolo...

Oricum , pb adoptiei e destul de spinoasa si f greu de hotarat...am intalnit si cazuri urate, ca cel al matusii mele, dar si cazuri fericite...cred ca totul e o loterie din pacate, crud , dar adevarat...ca multe alte lucruri in viata...

Trimis: 28/07/2007 23:21

ai dreptate

e trist,bietii copilasi n-au nicio vina,ei doar platesc pacatele si greselile parintilor

Trimis: 01/08/2007 09:16

Offffffffff saraca.Imi imaginez prin ce trece.Stiu neputinta,noptile pierdute gandindu-te ca nu esti o prietenă intreaga,ca nu poti dărui barbatului pe care il iubesti ceva ce iti doreste f mult.Cunosc toate astea,ca si eu am avut diagnosticul de sterilitate primara,nu mi s-a dat nici cea mai mica sansa,o sarcina pierduta la varsta mare de saptamani si in final pe Dara.
Dar anii in care stiam ca sunt sterila au fost groaznici.Si daca zici ca nu are ciclu normal..........cred una din sanse e sa adopte un bebe,chiar cu riscurile mai sus mentionate ca nu se stie ce gene mosteneste.Dar sunt f multi parinti care au dat gres cu proprii lui copii.
Tr sa fie optimista si ce e mai im;portant e ca sotul ei tr sa o sustina f mult.
Multa putere si imbratisari din toata inima :kissing2:

Trimis: 01/08/2007 12:55

Trista povestea. Nici eu nu as accepta nici in ruptul capului ca sotul meu sa faca un copil cu alta. Mai bine as adopta un copil daca chiar as fi nevoita.

Trimis: 03/08/2007 16:51

Deosebit de trist! :weep:

Sotul ei trebuie sa fie alaturi de ea si Domnul ii va indruma spre o cale buna. :kissing2:

Trimis: 09/08/2007 21:19

nu stiu daca as fi de acord ca sotul meu sa imi prezintă un copil facut cu alta femeie...nu cred