- Piticii - :: D-l Goe... - I.L. Caragiale

Trimis: 12/07/2007 19:47

Ca sã nu mai rãmâie repetent ºi anul acesta, mam' mare, mamiþica ºi tanti Miþa au promis tânãrului Goe sã-l ducã-n Bucureºti de 10 mai.

Puþin ne importã dacã aceste trei dame se hotãrãsc a pãrãsi locul lor spre a veni în Capitalã numai de hatârul fiului ºi nepoþelului lor. Suficient cã foarte de dimineaþã, dumnealor, frumos gãtite, împreunã cu tânãrul Goe, aºteaptã cu multã nerãbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sã le ducã la Bucureºti. Adevãrul e cã, dacã se hotãrãºte cineva sã asiste la o sãrbãtoare naþionalã aºa de importantã, trebuie s-o ia de dimineaþa. Trenul în care se vor sui ajunge în Gara de Nord la opt fãrã zece a.m. D. Goe este foarte impacient ºi, cu un ton de comandã, zice încruntat:

- Mam' mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau sã vie!
- Vine, vine acuma, puiºorul mamii! rãspunde cucoana.
ªi sãrutã pe nepoþel; apoi îi potriveºte pãlãria.

Tânãrul Goe poartã un frumos ținută de marinar, pãlãrie de paie, cu inscripþia pe pamblicã: le Formidable, ºi sub pamblicã biletul de cãlãtorie înfipt de tanti Miþa, cã "aºa þin bãrbaþii biletul".

- Vezi ce bine-i ºade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel?

- Mamiþo, nu þi-am spus cã nu se zice marinel?
- Da' cum?
- Marinal...

- Ei! ziceþi voi cum ºtiþi; eu zic cum am apucat. Aºa se zicea pe vremea mea, îndată ce a ieºit întâi moda asta la copii - marinel.

- Vezi, cã sunteþi proaste amândouã? întrerupe tânãrul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel...

- Da' cum, procopsitule? întreabã tanti Miþa cu un zâmbet simpatic.

- Mariner...

- Apoi de! n-a învãþat toata societatea carte ca d-ta! zice mam' mare, ºi iar sãrutã pe nepoþel ºi iar îi potriveºte pãlãria de mariner.

Dar nu e vreme de discuþii filologice: soseºte trenul - ºi nu stã mult.

Trenul este plin... Dar cu multã bunãvoinþã din partea unor tineri politicoºi, cari merg pânã la o staþie apropiatã, se fac locuri pentru dame. Trenul a plecat... Mam' mare îºi face cruce, apoi aprinde o þigarã... Goe nu vrea sã intre în cupeu; vrea sã ºadã în coridorul vagonului cu bãrbaþii.

- Nu!... nu e voie sã scoþi capul pe fereastrã, mititelule! zice unul dintre tineri lui d. Goe, ºi-l trage puþin înapoi.

- Ce treabã ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.

ªi dupã ce se strâmbã la urâtul, se spânzurã iar cu amândouã mânile de vergeaua de alamã ºi scoate iar capul. Dar n-apucã sã rãspunzã ceva urâtul, ºi mititelul îºi retrage îngrozit capul gol înãuntru ºi-ncepe sã zbiere.

- Mamiþoo! mam' maree! tantii!

- Ce e? Ce e? sar cocoanele.

- Sã opreascã! zbiarã ºi mai tare Goe, bãtând din picioare. Mi-a zburat pãlãria! sã opreascããã!!!

Tot într-un timp, iacãtã conductorul intrã sã vazã cine s-a suit de la staþia din urmã.

- Biletele, domnilor!

Cocoanele aratã biletele dumnealor, explicând d-lui conductor de ce nu poate ºi Goe sã facã acelaºi lucru: fiindcã biletul era în pamblica pãlãriei, ºi, dacã a zburat pãlãria, fireºte c-a zburat cu pamblicã ºi cu bilet cu tot. Dar avea bilet...

- Parol! chiar eu l-am cumpãrat! zice tanti Miþa.

Conductorul însã nu înþelege, pretinde bilet; daca nu, la staþia apropiatã, trebuie sã-l dea jos pe d. Goe. Aºa scrie regulamentul: daca un pasager n-are bilet ºi nu declarã ca n-are bilet, i se ia o amendã de 7 lei ºi 50 de bani, ºi-l dã jos din tren la orice staþie.

- Dar noi n-am declaratãrã? strigã mamiþa.

- Ce e vinovat bãiatul dacã i-a zburat pãlãria? zice mam' mare.

- De ce-a scos capul pe fereastrã? eu i-am spus sã nu scoatã capul pe fereastrã! zice cu picã urâtul.

- Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta? zice tanti Miþa urâtului...

- Uite ce e, cucoanã - zice conductorul - trebuie sã plãtiþi un bilet...

- Sã mai plãtim? n-am plãtitãrã o datã?
- ªi pe dasupra un leu ºi 25 de bani.
- ªi pe dasupra?...

- Vezi, daca nu te-astâmperi? zice mamiþa, ºi-l zguduie pe Goe de mânã.

- Ce faci, soro? eºti nebunã? nu ºtii ce simþitor e? zice mam' mare.

ªi, apucându-l de mâna cealaltã, îl smuceºte de la mamiþa lui, tocmai când trenul, clãnþãnind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam' mare într-un sens, combinatã cu clãtinãtura vagonului în alt sens, rezultã cã Goe îºi pierde un moment centrul de gravitate ºi se reazimã în nas de clanþa uºii de la cupeu. Goe pornește sã urle... în sfârºit, n-au ce sã facã. Trebuie sã se hotãrascã a plãti biletul, pe care are sã-l taie conductorul din carnetul lui. Pãcat însã de pãlãrie!... Ce-o sã facã d. Goe la Bucureºti cu capul gol? ºi toate prãvãliile închise!... s-ar întreba oricine, care nu ºtie câtã grije are mam' mare ºi câtã prevedere. Cum era sã plece bãiatul numai cu pãlãria de paie? Daca se întâmplã sã plouã, ori rãcoare? ªi mam' mare scoate din sãculeþul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable.

- Te mai doare nasul, puiºorule? întreabã mam' mare.
- Nu... rãspunde Goe.
- Sã moarã mam' mare?
- Sã moarã!
- Ad', sã-l pupe mam' mare, cã trece!

ªi-l pupã în vârful nasului; apoi, aºezându-i frumos beretul:

- Parcã-i ºade mai bine cu beretul!... zice mam' mare scuipându-l sã nu-l deoache, apoi îl sãrutã dulce.

- Cu ce nu-i ºade lui bine? adaogã tanti Miþa, ºi-l scuipã ºi dumneaei ºi-l sãrutã.

- Lasã-l încolo! cã prea e nu ºtiu cum!... Auzi d-ta! pãlãrie nouã ºi biletul! zice mamiþa, prefãcându-se extrem de supãratã.

- Sã fie el sãnãtos, sã poarte mai bunã! zice mam' mare.

Dar mamiþa adaogã:
- Da' pe mamiþica n-o pupi?
- Pe tine nu vreau! zice Goe cu humor.

- Aºa? zice mamiþa. Lasã!... ºi-ºi acopere ochii cu mâinile ºi se face cã plânge.

- Las' cã ºtiu eu cã te prefaci! zice Goe.

- Þi-ai gãsit pe cine sã-nºeli! zice mam' mare.

Mamiþa inițiază sã râzã; scoate din sãculeþ ceva ºi zice:

- Cine mã pupã... uite!... ciucalatã!

Mamiþa pupã pe Goe, Goe pe mamiþa ºi, luând bucata de ciucalatã, iese iar în coridor.

- Puiºorule, nu mai scoate capul pe fereastrã!... E fapt mare, cât e de deºtept! zice mam' mare.

- E ceva de speriat, parol! adaogã tanti Miþa.

Pe când Goe îºi mãnâncã afarã ciucalata, cocoanele se dau în vorbã de una, de alta... Trenul aleargã acuma de spre Crivina cãtre Periº.

- Ia mai vezi ce face bãiatul afarã, mamiþo! zice mamiþa cãtre mam' mare.

Mam' mare se ridicã bãtrâneºte ºi se duce în coridor:

- Goe! puiºorule! Goe! Goe!

Goe nicãieri.

- Vai de mine! þipã cucoana, nu-i bãiatul! Unde e bãiatul!... s-a prãpãdit bãiatul!

ªi toate cucoanele sar...

- A cãzut din tren bãiatul! Þaþo, mor!

Dar deodatã, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri în uºa compartimentului unde nu intrã decât o persoanã.

- Goe! maicã! acolo eºti?
- Da!
- Aide! zice mam' mare, ieºi odatã! ne-ai speriat.
- Nu pot! zbiarã Goe dinãuntru.
- De ce?... te doare la inimã?
- Nu! nu pot...

- E încuiat! zice mam' mare, vrând sã deschidã pe dinafarã.

- Nu pot deschide! zbiarã Goe desperat.

- Vai de mine! îi vine rãu bãiatului înãuntru! în sfârºit, iacãtã conductorul cu biletul: primeºte paralele ºi libereazã pe captiv, pe care toate trei cocoanele îl sãrutã dulce, ca ºi cum l-ar revedea dupã o îndelungatã absenþã. ªi mam' mare se hotãrãºte sã stea în coridor, pe un geamantan strãin, sã pãzeascã pe Goe, sã nu se mai întâmple ceva puiºorului. Puiºorul vede o linie de metal în colþul coridorului, care are la capãtul de sus o maºinã cu mâner. Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul maºinii ºi începe sã-l tragã.

- ªezi biniºor, puiºorule! sã nu strici ceva! zice mam' mare.

Trenul îºi urmeazã drumul de la Periº cãtrã Buftea cu mare vitezã. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodatã s-aude un ºuier, apoi semnalul de alarmã, trei fluiere scurte, ºi trenul se opreºte pe loc, producând o zguduiturã puternicã.

Ce e? ce e?... Toþi pasagerii sar înspãimântaþi la ferestre, la uºi, pe scãri...

- Goe! puiºorule! Goe! strigã tanti Miþa ºi se rapid afarã din compartiment.

Goe este în coridor... De ce s-a oprit trenul?

Cineva, nu se ºtie din ce vagon, a tras semnalul de alarmã. Din ce vagon?... Asta e uºor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se aþa înnodatã ºi cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblã forfota, examinând roatele tamponate cu toatã presiunea, aºa de tamponate cã-i trebuie vreo zece minute mecanicului sã-ºi încarce iar pompa de aer comprimat ºi sã poatã urni trenul din loc. În toatã vremea asta, conductorii ºi ºeful trenului aleargã din vagon în vagon ºi cerceteazã aparatele semnalelor de alarmã.

Cine poate ghici în ce vagon era ruptã aþa plumbuitã ºi rãsturnatã manivela? Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pãlãria marinerului! Cine? cine a tras manivela? Mam' mare doarme în fundul cupeului cu puiºorul în braþe. Nu se poate ºti cine a tras manivela.

Trenul se porneºte în sfârºit, ºi ajunge în Bucureºti cu o întârziere de câteva minute. Toatã lumea coboarã. Mam' mare aºazã frumuºel beretul lui Goe, îl scuipã pe puiºor sã nu-l deoache, îl întreabã dacã-l mai doare nasul ºi-l sãrutã dulce.

Apoi cocoanele se suie cu puiºorul în trãsurã ºi pornesc în oraº:

- La bulivar, birjar! la bulivar!...

Trimis: 25/02/2008 08:55

Cred ca au umblat astia la diacritice ca apar aiurea rau si snu se poate citi cum trebuie.

Trimis: 25/02/2008 22:13

era bine cand l-am pus

Trimis: 25/02/2008 22:32

Da, pai stiu ca asa am pus si eu un post despre ceva si era praf... Poate se va reface,.