 |
 | Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat |  |
|
veratudorache
piticul DOPEY
 
|
|
A fost odatã ca niciodatã; cã de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de îndată ce fãcea plopºorul pere ºi rãchita micºunele; de când se bãteau urºii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sãrutau, înfrãþindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouãzeci ºi nouã de oca de fier ºi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveºti;
De când se scria musca pe pãrete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odatã un flãcãiandru sãrman de pãrinþi. El argãþea pe la unii ºi pe la alþii ca sã-ºi câºtige hrana vieþii. ªi fiindcã avea darul de a fi dansu'ãþel, toþi flãcãii din sat îl pizmuiau. Ceilalþi argaþi cãºunaserã pe dânsul ºi-l tot luau peste picior, iarã el nu lua aminte la flecãriile lor ºi-ºi cãuta de treaba lui. Când se adunau seara ºi bârfeau verzi ºi uscate, el se fãcea cã nu înþelege vorbele aruncate în pofida lui; se arãta prostãnac. pentru aceasta ei îl porocleau zicându-i cãscãundul satului. Stãpânii unde slujea el erau foarte mulþumiþi de dânsul ºi se bãteau care de care sã-l apuce. Când trecea prin sat, fetele îºi dau coate ºi se uitau la dânsul pe subt sprincene. ªi ce e drept cã aveau la ce se uita. El era curat la faþã ºi chipeº; chica lui neagrã, ca pana corbului flutura ca o coamã pe grumajii lui albi ca zãpada; mustãcioara abia mijea, de parcã era o umbrã pe buza lui cea de sus; darã apoi ochii? Avea niºte ochi, neiculiþã, de bãgase pe toate fetele în boale. Când era la adãpatul vacilor, fetele care de care se întrecea sã-i dea pricinã de vorbã; darã el nu bãga pe nimeni în seamã; se fãcea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca sã arate cã nu le pasã de nebãgarea lui de seamã, între ele, îl porocleau cu numele de Fãt-Frumos al satului. ªi de unde sã nu fie aºa! El nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, mergea cu vitele la pãºune ºi treaba ieºea din mâna lui mai cu asupra decât din ale celorlalþi argaþi. Nu ºtiu ce fãcea el, ce dregea, cã vacile pe cari le pãºtea el erau mai frumoase decât ale celorlalþi argaþi. Ele dãdeau mai mult lapte decât cele ale altor argaþi, fiindcã pe unde le ducea el pãºunea era mai cu gust ºi mai îndestulãtoare. Pe unde cãlca piciorul lui se cunoºtea, fiindcã ºi ierburile se înveseleau. Pasãmite se nãscuse în ceas bun ºi era ursit sã ajungã ceva. Darã el nici habar navea de asta ºi nici gând n-avea sã se mândreascã, fiindã nu ºtia ce-i este ascuns în cursul vremilor. Ci smerit, ca de pildă îl lãsase pe el Dumnezeu, îºi vedea de ale sale, fãrã sã se atingã cu cuvântul sau în oricareva fel, de alþii sau de al altora. ªi tocmai pentru aceasta flãcãii ºi ceilalþi argaþi îl ponosluia. Într-o zi de primãvarã, ostenit fiind tot umblând dupã vaci, se dete la umbra unui copaci mare ºi stufos ºi adormi; îºi ºi alesese, vezi, loc pentru aºa ceva. Era o vâlcea împodobitã cu fel de fel de floricele, toate înflorite, de pãrea cã dã ghes omului sã treacã printre ele. Ceva mai cât colo un pârâiaº, a cãrui obârºie venea dintr-un ºipot de apã ce ieºea din coasta unui deluleþ, ºerpuia printre brusturi ºi alte buruieni pe unde îºi fãcuse loc, ºi susurul apei parcã te îndemna la somn. Copaciul subt care se adumbrise era mãreþ ºi parcã se lupta ca sã ajungã la nuori. Printre crãcile lui întinse se giugiuleau pasãrelele ºi-ºi fãceau cuiburi: numai ascultând cineva ciripirile lor se aprindea într-însul focul dragostei. Desiºul frunzelor sale fãcea o umbrã, de parcã râmneai la ea. Bag seamã, nu era aºa cãscãund flãcãul acesta, ºi pe nedrept îi atârnau de coadã acest ponos ceilalþi argaþi din sat. Cum puse capul jos ºi adormi. N-apucase sã doarmã, ca de când începui sã vã povestesc, ºi o datã sãri drept în sus. Visase un vis extraordinar de frumos ºi se deºteptase. Visase cã unde venise la dânsul, mãre, o zânã mai frumoasã decât toate zânele din cer ºi de pre pãmânt, ºi-i zisese sã se ducã la curtea împãratului locului aceluia, cã acolo are sã se procopseascã. Când se deºteptã, îºi zise: "Mã, ca ce sã fie asta?" ºi începu a se pune pe gânduri; toatã ziulica îl muncirã gândurile ºi nu se domirea de loc, de loc ca ce sã însemneze un întocmai vis. El nu înþelegea cã steaua sub care se nãscuse venea sã-l slujeascã. A doua zi, mergând iarãºi cu vitele la pãscut, abãtu din drum ºi dete iarãºi pe la copaciul cu pricina, ºi iarãºi se culcã la tulpina lui, ºi iarãºi visã acelaºi vis. Sculându-se, îºi zise: "Mã, ãsta nu e lucru curat", ºi iarãºi toatã ziulica fu dus pe gânduri. A treia zi cu dinadinsul fãcu sã-i fie drumul pe la acelaºi copaci sub care se culcã, ºi visã acelaºi vis; ba încã de astã datã zâna îl ameninþã cu boalã ºi cu toate ticãloºiile omeneºti, dacã nu s-o duce. Atunci ºi el, dacã se sculã ºi veni acasã cu vacile ºi le bãgã în coºar, se înfãþiºe la stãpânu-sãu ºi-i zise: - Stãpâne, pe mine mã bate gândurile sã mã duc în lume sã-mi caut norocul. Destul am argãþit, ºi pânã acum nu vãz nici un semn ca sã pot ºi eu sãlta ceva. Fã bine ºi-mi dã socoteala. - Da pentru ce, bãiete, sã ieºi de la mine? Au doarã nu te mulþumeºti de simbria ce-þi dau? Au mâncare n-ai destulã? Ia, mai bine ºezi la mine, ºi eu voi cãta sãþi dau o fatã bunã din sat, cu niþicã zestricicã, sã te mai ajut ºi eu cu ce m-o lãsa inima, sã-þi faci ºi tu rost aici ca toþi megiaºii, nu mai hoinãri prin a lume, ca sã nu ajungi fãrã nici un cãpãtâi, ca vai de lume. - Ba, de mulþumit, sunt mulþumit de d-ta, stãpâne; mâncare am destulã, nu pot sã mânii pe Dumnezeu; darã aºa mi-a venit mie, sã mã duc în lume, ºi nu voi rãmânea pentru nu ºtiu ce. Dacã vãzu stãpânã-sãu cã este peste poate a-l face sã rãmâie, îi dete ce bruma mai avea sã ia, ºi el plecã, luându-ºi ziua bunã de la stãpân. Ducându-se de la satul sãu, flãcãul ajunse drept la curtea împãrãteascã ºi se bãgã argat la grãdina împãratului. Grãdinarul fu bun-bucuros sã-l priimeascã, când îl vãzu aºa dansu'ãþel, cãci dobândise pânã atunci câteva bobârnace de la fetele împãratului cã bagã argaþi tot ce este mai urâcios ºi mai scârbos în omenire. dansu'ãþel, dansu'ãþel, darã hainele de pe dânsul erau imoase, deh! ce sã zici, ca de mãcar. Grãdinarul puse de-l îmbãie, îl primeni ºi-i dete de îmbrãcã niºte haine care sã mai semene a argat la grãdina împãrãteascã. ªi cum era de potrivit fãcut la boiul lui, îi ºedesa bine cu hainele ce îmbrãcã. Pe lângã celelalte trebi grãdinãreºti, slujba lui de cãpetenie fu ca sã facã în fiecare zi câte douãsprezece mãnunchiuleþe de flori, ºi în fiecare dimineaþã sã le dea la cele douãsprezece domniþe, fete ale împãratului, când vor ieºi din casã spre a se primbla prin grãdinã. Aceste domniþe erau ursite sã nu se poatã mãrita pânã nu va gãsi cineva care sã le ghiceascã legãtura ursitei lor ºi sã facã pe vreuna din ele ca sã iubeascã pe cineva. Ursitele lor le dãruise cu patima jocului. Erau nebune dupã joc ºi pe fiecare noapte rupeau câte o pereche de conduri de mãtase albã, dãnþuind. Nimeni nu ºtia unde merg ele noaptea de joacã. Împãratul se luase de gânduri cu atâta cheltuialã pe condurii fetelor sale ºi pentru inima lor de gheaþã, de care nu se putea lipi nici un june din cei ce veniserã în peþit. Pentru aceasta el dase sfarã în þara lui ºi în þãrile streine, cum ar fi ca sã se ºtie cã cine se va gãsi sã-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare câte o pereche de conduri, poate sã-ºi aleagã pe care îi va place din ele, ºi el i-o va da lui de soþie. El ºtia cã le þine pe toate închise la un loc, într-o cãmarã din palatul sãu, încuiate ºi zãvorâte cu nouã uºi de fier ºi cu nouã lacãte mari. Darã nimeni nu ºtia ce fac ele noaptea de li se rup încãlþãmintele, cãci nimeni nu le vãzuserã pânã atunci ieºind din casã, cãci nu puteau. Pasãmite, lor le era fãcut ca aºa sã-ºi petreacã vremea în toatã viaþa lor. Aºa le era orânda. Cum se auzi de aceastã hotãrâre a împãratului, începu a curge la peþitori; ba feciori de domni ºi de împãraþi, ba feciori de boieri mari, pânã ºi feciori de boieri mai mici. ªi care cum venea se punea de pândã la uºa domniþelor câte o noapte. Împãratul aºtepta cu mare nerãbdare în fiecare dimineaþã ca sã-i aducã câte vreo veste bunã; darã în loc de aceasta, i se spunea cã junii ce se puneau de pândã seara nu se mai gãsesc dimineaþa. Nu se ºtia ce se fac. Nici de urmã mãcar nu li se mai dedea. Unsprezece flãcãi o pãþise pânã acum. Ceilalþi cari mai erau, începuserã a se codi; nu mai voirã sã stea de pândã. Se lipseau de a lua de neveste niºte fete pentru care se rãpune atâþi tineri. ªi astfel, unul câte unul, se cãrarã pe la casele lor de la curtea acestui împãrat, ºii lãsarã fetele în plata Domnului; cãci nimeni nu mai voia sã-ºi piarzã sufletul pentru un cap de muiere. Însuºi împãratul fu coprins de spaimã, cum de sã piarã aºa junii ce voiau sã-i pândeascã fetele, ºi nu mai cuteza sã îndemne pe nimeni. Împãratul era nevoit sã cumpere mereu pe fiecare zi câte douãsprezece perechi de conduri, ºi intrase la grije cã o sã-i îmbãtrâneascã fetele în vatrã ºi o sã împleteascã cosiþa albã, fãrã sã puie pirostriile în cap. Argatul de la grãdinãrie îºi împlinea slujba cum ºtia el în legea lui. ªi domniþele erau mulþumite de mãnuchele de flori ce li le da argatul, ºi grãdinarul de lucrul lui. El, când da florile domniþelor, nici nu-ºi ridica ochii asupra lor; darã când da florile fetei celei mici, nu ºtiu de ce, cã se roºea ca un bujor, ºi-i tâcâia inima, de sta sãi sarã din piept afarã. Fata bãgã de seamã aceasta, însã crezu cã flãcãul este ruºinos ºi d-aia se face aºa de roºu când vine premergător lor. Azi aºa, mâine aºa, el vedea cã nu e de nasul lui o aºa bucãþicã. Darã ce-i faci inimei? Ea îi da brânci ºi lui, bat-o pustia! ºi ar fi voit sã se puie ºi el la pândã, ºi apoi se gândea ºi la pãþaniile celor ce pãzise anterior lui. Fata cea micã se greºi într-o zi ºi spuse surorilor cum argatul care le da flori se roºeºte ca o sfeclã când vine înaintea lor ºi cum este de dansu'ãþel. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte cã iese din gura surorei sale celei mai mici, unde începu sã o dojeneascã cu niºte vorbe cam luãtoare în râs, cum de numai sã se gândeascã ea a scoate aºa vorbe blânde pentru un argat, cãci asta ar semãna cã inima ei este pornitã a se planisi cuiva. Bãiatului îi zicea inima sã se arate la împãratul cu cererea de a pândi ºi el, darã sã lãsãm cã-ºi cunoºtea lungul nasului, sã lãsãm cã nu1 uitase pãþeniile atâtor flãcãi ce pieriserã, lui îi era sã nu-ºi piarzã slujba ºi sã rãmâie cu buzele umflate. Apoi unde pui d-ta gândul ce-l muncea groaznic, cã de va fi gonit de la curtea împãrãteascã, n-are sã mai vazã pe fetele împãratului, cãci dându-le flori în fiecare dimineaþã, oricât se feri de vreo patimã, totuºi gigãºiile ºi frumuseþile fetelor de împãrat, ºi mai cu seamã cãutãtura cea blajinã a fetei celei mici, îl ademenise pânã într-atât, încât, se socotea el, cã daca nu va mai atinge în fiecare dimineaþã cu degetele sale membrele cele albe ca o coalã de hârtie, cu pielea moale ca puful, ale fetelor de împãrat, nu va mai putea trãi. Ziua, noaptea, îl munceau aceste gânduri ºi nu ºtia cum sã facã sã-ºi împlineascã pofta inimei, fãrã de care, simþea el, cã nu va putea sã mai trãiascã. Într-una din nopþi, adormind el cu gândul þintã la dorinþa ce-l chinuia de-i rodea bãierile inimei, vãzu în vis iarã pe zâna din vâlceaua cea cu flori unde i se arãtase odinioarã. Ea îi zise: - Sã te duci în unghiul grãdinei cel despre rãsãrit; acolo vei gãsi doi pui de dafin, unul cireºiu ºi altul trandafiriu; alãturi de dânºii vei vedea o sãpãligã de aur, o nãstrapã tot de aur ºi un ºtergar de mãtase. Sã iei aceºti pui de dafin, sã-i pui în douã ghivece frumoase, sã-i sapi cu sãpãliga cea de aur, sã-i uzi cu nãstrapa cea de aur, sã-i ºtergi biniºor cu ºtergarul cel de mãtase ºi sã-i îngrijeºti ca pe lumina ochilor tãi. Când vor creºte ºi se vor face ca de un stat de om, indiferent ce vei cere de la dânºii þi se va izbândi tocmai pe tocmai. Zise ºi pieri ca o nãlucã, fãrã sã apuce argatul grãdinarului sã-i mulþumeascã barim. Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului, nici nu se ºterse la ochi mãcar, ºi dete fuga în unghiul grãdinei cel despre rãsãrit ºi rãmase nãuc de bucurie, când vãzu în fiinþã toate cele ce îi spusese zâna în somn. Acum se ºterse ºi el la ochi, se pipãi sã vazã nu care cumva doarme încã ºi aievea sã fie oare ceea ce vedea? Dupã ce se încredinþã cã nu este nãlucã, de noapte, puse mâna ºi luã dafinii. Îi îngriji cum ºtiu el mai bine, îi sãpa adesea cu sãpãliga ce gãsise el acolo, îi udã cu nãstrapa, îi ºterse cu ºtergarul ºi, ce sã mai lungim vorba? îi îngriji ca pe lumina ochilor lui, tocmai precum îi poruncise zâna. Dafinii creºteau ºi se împuterniceau ca prin minune. Nu trecu mult ºi se fãdansu'ã mari. Frumuseþe ca la aceºti dafini nici cã s-a mai vãzut. Când ajunserã ca d-un stat de om, el veni la dânºii într-una din zile ºi zise unuia precum îl învãþase zâna: Dafine, Dafine, Cu sãpãlugã de aur sãpatu-te-am, Cu nãstrapã de aur udatu-te-am, Cu ºtergar de mãtase ºtersu-te-am, Dã-mi darul d-a mã face, oricând voi voi eu, Sã nu fiu vãzut de nimeni. El rãmase buimãcit de mirare, când în clipa aceeaºi chiar vãzu cum se înfiinþeazã un boboc de floare, cum creºte de se mãreºte ºi cum se deschide o floare aºa de frumoasã, de nu puteai sã te opreºti ca sã nu o miroºi. El puse mâna de o rupse, o luã ºi o bãgã în sân; vezi cã aºa îl învãþase zâna. Seara când domniþele intrarã în cãmara lor cea încuiatã ºi zãvorâtã cu nouã lacãte mari, ca sã se culce, el se furiºe biniºor pe lângã ele ºi intrarã împreunã. El le vedea pe ele ce fac, darã ele nu-l vedeau pe dânsul. El le vãzu cã în loc sã se dezbrace spre a merge la culcare, ele începurã a se pieptãna, a se îmbrãca cu haine scumpe ºi a se gãti de ducã. El se mira de cele ce vedea ºi hotãrî ca sã se þie dupã dânsele cu dinadinsul sã vazã pe unde au sã iasã ele, unde au sã se ducã ºi ce au sã facã. Când deodatã, fata cea mai mare zise surorilor sale: - Gata sunteþi, fetelor? - Gata suntem, rãspunserã ele. Atunci cea mare din surori bãtu cu piciorul în pãmânt, ºi deodatã se deschise în douã duºumeaua casei. Ele se coborârã prin acea deschizãturã ºi merserã, pânã se ajunserã la o grãdinã gãrduitã cu zid de aramã. Când furã sã intre, fata cea mare bãtu din picior iarãºi ºi porþile cele de oþel ale grãdinei se deschiserã. Intrând, bãiatul cãlcã pe rochia fetei celei mici. Aceasta, întorcându-se repede, nu vãzu pe nimeni; ºi, chemându-ºi surorile, le zise: - Surorilor, bãnuiesc cã s-a luat cineva dupã mine, cã uite, simþii cã m-a cãlcat oarecine pe rochie. Surorile se uitarã în toate pãrþile ºi nevãzând nici ele pe nimeni, îi rãspunse: - Nu fii aºa bãnuitoare, soro; cine sã fie aci, ori sã se ia dupã noi. Nici pasãre mãiastrã nu poate rãzbi pânã unde suntem noi acum. Ia vezi mai bine, sã nu se fi apucat rochia ta de vreun mãrãcine ºi, cum eºti tu fricoasã, þi s-o fi pãrut cã te-a cãlcat neºtine pe rochie. Nu fi aºa de uºuricã! Ea tãcu. Bãiatul se þinea dupã dânsele. Trecurã printr-o pãdure cu frunzele de argint, trecurã prin alta cu foile de aur, trecurã prin altã pãdure cu frunzele numai diamanturi ºi pietre nestimate, cari sclipeau de-þi luau ochii, ºi ajunserã la un eleºteu mare. În mijlocul acelui eleºteu se ridica un dâmbuleþ ºi pe dânsul niºte palaturi cum nu mai vãzuse el pânã atunci. Palaturile împãratului rãmãseserã jos de tot pe lângã acestea, care strãluceau de la soare te puteai uita, darã la dânsele ba. ªi aºa de cu meºteºug erau fãcute, încât când te urcai în ele þi se pãrea cã te cobori, ºi când te dedeai jos din ele þi se pãrea cã te urci. Douãsprezece luntriºoare cu vâslaºi muiaþi numai în fir de cel bun le aºteptau la margine. Cum ajunserã, se puserã fiecare în câte una ºi plecarã. Argatul se puse în luntrea fetei celei mici. Luntrile pornirã ºi mergeau în rând ca cocorii. Numai luntrea fetei celei mai mici rãmânea mai în urmã. Vâslaºul se mira cum de este mai grea decât altãdatã ºi trãgea din rãsputeri la vâsle ca sã ajungã pe celelalte. Cum ieºirã la celãlalt mal al eleºteului, se auzi o muzicã, care, vrând, nevrând, te fãcea sã dãnþuieºti. Fetele se repezirã ca fulgerul, intrã în palat ºi se puserã pe joc cu flãcãii cari le pândiserã, ºi jucarã ºi jucarã pânã ce li se sparserã condurii. Bãiatul se þinu mereu dupã ele. Intrând ºi el în palat, ce-i vãzurã ochii? Cãmara de joc mare ºi largã de abia puteai sã-i zãreºti cãpãtâiul. Ea era împodobitã numai cu aur, cu pietre nestemate ºi cu fãclii de jur împrejur ce ardeau în niºte sfeºnice de aur curat, mai mari decât omul. Pãreþii albi ca laptele strãluceau de-þi luau ochii, ºi cu dungi de aur, împodobite cu zamfiruri ºi rubinuri de licãreau ca focul. Argatul se puse într-un colþ ºi privea la toate minunile astea. ªi avea ºi la ce privi, cãci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vãzuserã ochii. Dar unde fu pomana aia ca sã stea la un loc? Sãrea ºi el tontoroiul de colo pânã colo, fãrã sã vrea; cãci nu era chip sã stea la un loc fãrã a sãlta, când cânta muzica aia. Pânã ºi sfeºnicele ºi mesele ºi lãviþele din casã sãltau. ªi nici pomenealã mãcar nu este ca sã-ºi închipuiascã cineva frumuseþea cântãrilor ºi a muzicii aceleia; organe, fluiere, chitãri, alãute, buciume, cimpoaie ºi alte numeroase d-alde astea cântau într-o unire de rãmâneau marþ cei mai buni muzicanþi din lume. D-apoi fetele1? Trãgeau cu foc la niºte hori, bãtuta, brâul, ca la uºa cortului, de unul singur, pipãruº ºi câte jocuri toate, de puteai sã-þi rupi bojocii jucând. ªi jucarã ºi jucarã, pânã despre ziuã. Când, deodatã, încetând muzica de a mai cânta, ieºi ca din pãmânt o masã încãrcatã cu de toate bunãtãþile, ºi ce este pe lume, ºi ce nu este. Se puserã cu toþii la masã ºi mâncarã ºi se chefuirã cât le poftirã inima. Argatul de la grãdinãrie ºedea în colþul lui unde se aºezase ºi privea, lãsându-i gura apã. La masã le slujea niºte arapi, îmbrãcaþi în niºte haine cumplit de scump împodobite. Dupã ce se scularã de la masã, prinserã a se întoarce acasã. Se întoarserã iarãºi pe unde au fost venit. Bãiatul se þinea dupã dânsele, ca dracul dupã cãlugãr. Când furã a trece prin grãdina cu frunzele de argint, ce-i dete argatului prin gând, cã numai rupse o rãmuricã dintr-un copaci. Un freamãt puternic se fãcu atunci în toatã pãdurea, ca de o furtunã ce vine întãrâtatã asupra copacilor; ºi totuºi nici o frunzã mãcar nu se miºca din loc, ba nici mãcar nu se clãtinã ca de o adiere de vânt barim. Fetele rãsãrirã. - Ce sã fie asta, leiculiþã? ziserã. - Ce sã fie? rãspunse cea mai mare din surori. Iacã, pãsãrica ce-ºi are cuibul în turnul bisericii din palaturile tatãlui nostru trebuie sã fi trecut prin frunze; cãci numai ea poate sã rãzbatã pe aici. Fetele trecurã ºi ajunserã în palatul unde erau încuiate, tot pe unde ieºiserã. A doua zi, argatul de la grãdinãrie, când dete mãnunchiurile de flori fetelor împãratului, ascunse cu meºteºug rãmurica ruptã în mãnunchiul fetei celei mici. Domniþa se mirã când îºi priimi mãnunchiul de flori, se uitã cam cu milã la argat ºi nu-ºi putea da seamã cum de sã ajungã acea rãmuricã între florile ce priimise. A doua searã, iarãºi aºa o petrecurã. Bãiatul, iarãºi pe furiº, se þinuse dupã dânsele, cu deosebire numai cã rupse o rãmuricã din copacii cei cu frunzele de aur, pe care o puse iarãºi între florile ce dete a doua zi domniþei celei mici. Fata cea mai mare, iarãºi cu cuvinte liniºtitoare, alinã frica surorilor ei când se auzi freamãtul ce se fãcu în pãdurea de unde argatul rupse rãmurica. Când a doua zi domniþa cea micã priimi florile cu rãmurica ascunsã între ele, îi dete un fier ars prin inimã. Ea cãutã vreme cu prilej ºi, prefãcându-se cã vrea sã se primble, ieºi preste zi prin grãdinã ºi, întâlnind pe argat la o cotiturã a grãdinei, îl opri ºi-i zise: - De unde ai avut tu rãmurica ce mi-ai pus-o în mãnunchiul de flori? - De unde o ºtie prea bine mãria-ta. - Care va sã zicã, tu te-ai þinut dupã noi, ºi ºtii unde mergem noi noaptea. - Cam aºa mãria-ta. - Cum ai fãcut de a venit dupã noi de nici una dintre surori nu te-a vãzut? - Pe furiº. - Na o pungã de bani, ºi sã nu scoþi nici o vorbã despre primblarea noastrã de noaptea. - Eu nu-mi vânz tãcerea, mãria-ta. - Dacã voi auzi însã cã ai crâcnit ceva, voi pune sã-þi taie capul. Zise ea vorbele astea aspre din gurã, darã din inimã altceva cugeta. E i se pãrea cã acest argat din ce în ce se face mai dansu'ãþel. A treia seară când se duse dupã dânsele, tot pe furiº, rupse o ramurã din pãdurea cu copacii cei care aveau foile de diamant, ºi iarãºi se fãcu freamãt printre frunze, ºi iarãºi surora cea mai mare alinã frica surorilor celor mici cu cuvinte liniºtitoare. Domniþa însã cea micã, nu ºtiu de ce, darã în inima ei se strecurã o bucurie ascunsã. În ziua urmãtoare, când gãsi rãmurica de diamant în mãnunchiul de flori, cãtã cam pe subt ascuns la argat ºi-l gãsi cã nu se prea deosebeºte de fiii de domni ºi de împãraþi. Atât i se pãru de drãgãlaº. Argatul ºi dânsul cãtã asupra domniþei cu ochi galeºi, darã tot pe furiº, ºi o vãzu cã se tulburase oarecum, se fãcu însã cã nu pricepe nimic ºi-ºi cãtã de treabã. Surorile domniþei deterã peste dânºii vorbind ºi râserã de dânsa ºi luarã cu cuvintele cam peste picior. Fata cea micã tãcu ºi înghiþi ruºinea. Nu se putea ea mira din îndeajuns cum a fãcut argatul de le-a descoperit. Ei, vezi, îi intrase în cap cã acest flãcãu nu poate sã fie om prost, fiindcă dovedise lucruri ce nici mãiestrele nu le ºtiau. ªi apoi, adevãrul vorbind, boiul lui cel falnic, chipul lui cel bine adecvat ºi blajin îl arãta cât de colo a nu fi de argat prost. Pe lângã acestea, ºi înfãþiºarea, ºi totul într-însul avea pe vino-ncoace. Dupã ce intrarã în casã fetele, domniþa cea micã le spuse cã argatul de la grãdinãrie ºtia tot ce fac ele noaptea. Atunci se adunarã la sfat ºi plãnuirã ca sã-l facã ºi pe dânsul sã-ºi piarzã inima ºi simþirile, cum fãcuserã ºi cu ceilalþi tineri. Flãcãiandrul însã se furiºã ºi de astã datã de intrã în cãmara fetelor, ca sã asculte la sfatul lor. Pare cã-i spusese ariciul la ureche cã are sã se petreacã între ele ceva pentru dânsul. Acum, dupã ce ºtia totul, darã totul ce trebuia sã ºtie, se duse la dafinii lui ºi zise cãtre cel trandafiriu: Dafine, Dafine, Cu sãpãlugã de aur sãpatu-te-am, Cu nãstrapã de aur udatu-te-am, Cu ºtergar de mãtase ºtersu-te-am, Dã-mi minte ºi procopsealã de fiu de domn ºi împãrat! Ca ºi de la rând, un boboc de floare încolþi, crescu ºi se deschise o floare minunatã. El luã floarea ºi o bãgã în sân. Odatã cãzurã de pe faþa lui arsãturile de soare ºi îi rãmase chipul curat ºi luminat, ca ºi când atunci îl fãcuse mã-sa. Simþi cã în creierii lui se petrece un ce de care nu-ºi putea da seama. Darã vãzu cã începe a judeca altfel de cum judeca el pânã acum. Pasãmite se ascuþise la minte. ªi totdeodatã se pomeni îmbrãcat cu niºte haine ca ale fiilor de împãraþi ºi de domni. Atunci se duse la împãratul ºi ceru ºi dânsul sã-i pãzeascã fetele, într-o noapte. Împãratului i se facu milã de tinereþele lui ºi-l sfãtui sã-ºi caute mai bine de treabã, decât sã se rãpuie. El stãrui. Împãratul priimi. Acesta nici cã bãnuia mãcar a fi argatul de la grãdinãrie; aºa de mult se schimbase. Când îl arãtã fetelor ºi le spuse împãratul ce voieºte, nici ele, vezi, nu-l cunoscurã. Numai cea micã, fiind cu cuiul la inimã, îl cunoscu ºi începu a tânji de dragoste. Noaptea urmãtoare, când plecarã ele la joc, îl luarã ºi pe dânsul. El ºtia ce i se pregãteºte, darã se feri ca de oala mãlaiului sã nu dea în clapcã. Ajunserã la palatul vrãjit, jucarã pânã despre ziuã, apoi se puserã la masã. I se aduse ºi lui bãutura din care bãuse toþi cari veniserã înaintea lui, bãuturã care trebuia sã-l facã a-ºi pierde minþile ºi simþirea, bãuturã care sã-l piarzã ºi pe dânsul ca pe ceilalþi. Atunci unde îºi întoarse niºte ochi lãcrãmoºi ºi plini de focul dragostei ce-l mistuia, ºi zise cu grai duios domniþei celei mici: - Vezi tu? iacã eu mã pierz pentru dragostea ta, daca ai aºa inimã de gheaþã. - Nu, n-am inimã de gheaþã, focul dragostei tale mi-a încãlzit-o, rãspunse ea. Nu bea. Mai bine voi sã fiu grãdinãreasã cu tine, decât fatã de împãrat. Cum auzi aºa, el aruncã bãutura la spate, ºi mai apropiindu-se de dânsa, îi mai zise: - Sã nu-þi fie teamã, mãria-ta, cã grãdinãreasã nu ai sã fii o datã cu capul. Toþi cei de faþã auzirã vorbele lor. Puterea farmecului se zdrobi ºi toþi cu totul se pomenirã în palaturile împãratului. Palatul cel fermecat pieri ca o nãlucã, ca ºi cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Când îi vãzurã împãratul, încremeni de uimire cu amândouã brațele pe barbã. Flãcãul, fostul argat la grãdinãrie, îi povesti toatã ºiretenia nopþilor. Împãratul dete pe fata cea micã dupã flãcãiandrul cel elegant ºi drãgãstos. Apoi se înfãþiºarã ºi celelalte fete cu câte unul din fiii de împãraþi ºi de domni pe care ºi-l alesese. Împãratul se înduplecã ºi le dete pe fiecare la casa lor. ªi se fãcu o plăcere mare în toate pãrþile, care bucurie de ar fi o sutã de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o spune. Înainte de a se cununa, fata cea micã întrebã pe logodnicul ei cu ce tărie fãcu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor ºi legãtura farmecului ce le þineau înlãnþuite. El spuse. Iarã ea, ca sã nu fie bãrbatu-sãu mai presus decât ea, ci sã fie deopotrivã om ca toþi oamenii, se duse de tãie dafinii ºi-i bãgã în foc. Apoi se cununarã ºi trãirã o viaþã fericitã, cum se trãieºte pe lumea noastrã asta bãlþata, pânã ce se istovirã toþi cu totul, în adânci bãtrâneþe. Iarã eu încãlecai p-o ºea ºi v-o spusei dumneavoastrã aºa.
|
|||||||||||||||||
|
_________________ <a href="http://lilypie.com/"><img src="http://lilypie.com/pic/2009/09/24/rlT7.jpg" width="100" height="80" border="0" alt="Lilypie - Personal picture"><img src="http://lb4f.lilypie.com/tHJ9p3.png" width="400" height="80" border="0" alt="Lilypie Fourth Birthday tickers"></a>
|
|||||||||||||||||||
 |
| |
|
Beatrice
Administrator forum
 
|
|
Cred ca o sa folosim in revista povestea asta ca e tare faina!
|
|||||||||||
|
_________________ https://www.beatricedesign.ro - Hobby bijuterii
|
|||||||||||||
|
 | Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat | |
|
||
|
|
|