- Piticii - :: Am fost "prea mult sau prea putin"? pe www.frumosi.ro

Trimis: 27/10/2006 10:09

Peter a fost mereu un bebe mai plangacios dar iata ca a implinit un an si acum nu mai stau sa ma gandesc ca are colici,il doare ceva,e flamand sau e obosit.Acum stie sa se fac inteles cat-de-cat si stiu ca vrea aproximativ invariabil acelasi lucru:vrea la mine in brate.
Am ajuns sa nu mai pot face aproape nimic prin casa ca el cum ma indepartez de el la doi pasi plange si fuge dupa mine(in patru labe),imi imbratiseaza picioarele,se agata de pantaloni si vrea sus.Mai uita cateodata si se ia cu joaca dar cand isi asigură aminte sau ma vede sau ma aude face acelasi lucru: plange si se agata de mine. Daca e in brate se linisteste dar cand incerc sa-l pun jos iarasi urla.Si numai cu mine face chestia asta si vrea numai la mine.
Daca mergem undeva cu caruciorul sta ca un "sfant",toata omenirea se minuneaza cum sta copilul asta asa de linistit in carucior.Daca suntem la cineva si sunt oameni in jur e iarasi in regula,e un copil destul de linistit pt varsta lui.Beleaua se dezlantuie cand suntem in "suc propriu" si e tare greu....
Stau si ma gandesc oare de ce face asta,eu nu l-am parasit niciodata,am fost mereu langa el si acolo pentru el.Si atunci de ce? Sau poate tocmai de asta?

Trimis: 27/10/2006 11:52

Nimic nu se compara cu dragostea lui mami. Probabil acolo se simte el in siguranta. Al meu, la 5 ani, are clipe cand efectiv ma ține de picior si nu ma lasa sa ma misc. Cu dragoste si intelegere, sunt sigura ca va trece si de faza asta.

Trimis: 29/10/2006 21:00

Nu e vorba de prea mult sau prea putin. Cred ca poti incerca sa-l inveti incet-incet sa se joace singur sau sa-si faca de lucru. E o perioada mai dificila si fiecare copil o simte altfel. Ca sa nu ramana prea lipit de tine, il poti lasa si cu alte persoane sau cu alti copii sa se joace si sa stai mai departe.
De asemenea, il poti ruga sa te ajute dandu-i mici sarcini (sa duceti impreuna ceva, sa-ti aduca ceva de care ai nevoie etc) in asemenea situatii.
Uneori cand ai treaba in casa, incearca sa-i dai ceva de facut. Jucariile lui nu cred ca-i capteaza interesul atunci dar daca ii dai o lingurita si o cana de metal sau carligele de rufe, ai putea beneficia de 10 minute in care sa mai faci cate ceva... :lol:

Trimis: 29/10/2006 21:50

Asa facea si Alex si cum zicea Anca i-am cam gasit ceva de lurcru. In sensul ca de numeroase ori cand am treaba, il iau langa mine si-l pun sa vada ce fac. Apoi fac cu el treaba, intindem rufe, adunam frunzele de pe balcon, etc... Si uita de faza cu luatul in brate. Sigur are si el momentele lui de tandrete insa facem in asa fel incat sa uite de luatul in brate... Au si ei niste perioade.. O sa treaca peste asta ai sa vezi! :-P

Trimis: 30/10/2006 07:32

MUltumesc pt incurajari,faza e ca intr-adevar am nevoie! Uneori situatia e chiar disperata. Am mai vazut copii plangand pt mamica lor,a mai avut si Lacika reprizele lui,dar cand Peter se dezlantuie zici ca e sfarsitul lumii yikes

. Incerc sa-i dau alte preocupari sau sa-l distrez altfel dar cand nu se poate nu se poate whistling2

.Sper sa treaca si asta cat mai repede.

Trimis: 31/10/2006 12:08

si euuuuuuuuu am avut problema asta....problema era ca eu plec la servici dimineata cand el dormea.si nu ma vedea...si cand ma intorceam jaledaca nu stam numai imbratisati...
si intr-o zi dupa ce am stat ca de obicei momentul de 10 minute imbratisati si ne-am iubit am vrut s ail dau jos si nuuuuu jale mare....
eu atunci nul-am luat in brate...si ii vorbeam tot timpul...frumos fara tipat...
nu a inteles a continuat sa urle...
pana m-a pedepsit facand pipi....si a trebuit sa il iau sa il spal... :lol:

stia el ce stia...
si cand fac treaba vine si sta cu mine si daca am de taiat ceva si el nu vede musai sa il ridic sa vada ce fac eu...cred ca asta e perioada lui...si ca sa pot sa imi fac eu treaba nu va spun cate lingurite si chiar 2 oale sunt in camera noastra....suvenit din bucatarie...
spalatul offcourse ca se realizeaza cu ahmed la purtator... :lol:

ii trece insa daca avem copii prin preajma...nici nu ma mai baga in seama..
cred ca e o faza necesar ...trece...curaj...